ÎN DIALOG CU ARTIȘTII: Ada Galeș - “Mă simt liberă și nomadă.”

M-am lipit de Ada Galeș de dinainte să o cunosc personal – era actrița aia care făcea vâlvă în social media, scriind despre neregulile din relația Primărie-Teatru. Apoi am observat-o la un spectacol, apoi a luat UNITER pentru Debut, apoi am luat-o la întrebări. Să mergeți s-o vedeți, o să mai auziți de ea.

Cătălina Miciu: Ada Galeș, UNITER 2016 pentru Debut. Cine e, de fapt, Ada Galeș?
Ada Galeș: Cam asta mă întreb și eu. Aș fi tentată să îți înșir clișeic toate fațetele: fricile mele, poate dorințele, poate întâmplările pe care le-am trăit până acum, dar îmi dau seama că nici eu nu știu exact ce înseamnă, sau îmi dau seama că eu sunt „un drum” și atunci pot să aleg să spun că Ada Galeș e o întâlnire, într-un anume moment.

Cătălina Miciu: Care e prima ta amintire legată de un teatru?
Ada Galeș: Am amintiri de când eram mică și mergeam la Teatrul de Păpuși (țin minte că mă fascina convenția, dar și că voiam să văd actorii care mânuiau păpușile sau marionetele și mă bucuram teribil când le vedeam vreo mână). Am amintiri și de la spectacole de teatru, unde probabil că nu înțelegeam mare lucru.
Totuși, prima-prima amintire este un joculeț cinic pe care l-am inventat când eram mică. Mă prefăceam că sunt moartă. Cam aristotelic, aș zice acum, pentru efectul pe care speram să-l provoc bunicii mele, dar măcar alegeam câte o poziție a corpului total dubioasă și nerealistă în care să mă întind pe jos și să aștept așa minute în șir până să mă găsească. O singură dată cred că s-a speriat - prima, normal. Probabil mă uitam cu ea la ceva seriale polițiste.

Cătălina Miciu: De ce ai ales să faci teatru?
Ada Galeș: Prin gimnaziu probabil simțeam că asta e modalitatea cea mai potrivită pentru exprimarea eului meu. Bănuiesc că de-a lungul timpului am avut și alte motive, care le-au dezvoltat sau negat pe cele anterioare și probabil asta se va întâmpla și de acum înainte. Cred că este o alegere luată mai mult sau mai puțin în fiecare zi, în funcție de un dialog al sinelui cu lumea exterioară.

Cătălina Miciu: Ce îți oferă teatrul?
Ada Galeș: Tot.

Cătălina Miciu: Ce gust are teatrul pentru tine?
Ada Galeș: Am băut aseară un cocktail foarte bun în Origo. Ceva sucuri naturale cu o felie de lime deshidratată, apă minerală, gheață și mister (ceva gust exotic). M-am topit după el.

Cătălina Miciu: Ai jucat și în câteva producții cinematografice. E total diferit mediul de film? Ai vreo preferință între cele două?
Ada Galeș: Da, e diferit, dar asta e și mișto. Nu cred că am suficientă experiență în ceea ce privește filmul încât să judec asta. Mi-ar plăcea să fac film, mă atrage foarte tare. Preferința se înclină către fiecare proiect, depinde de asta și nu de o convenție a profesiei din care aș vrea sau nu să fac parte. 

Cătălina Miciu: Ești una dintre cele mai tinere angajate ale Teatrului de Stat Sică Alexandrescu din Brașov. Simți că e o schimbare de generații? Cum sunt percepuți actorii tineri de către cei mai în vârstă?
Ada Galeș: Nu știu cum e prin alte părți. La Brașov, am întâlnit un mediu foarte tare, în care simt că mă pot dezvolta uman și teatral. Sunt oameni care sunt deschiși spiritului meu - probabil perceput ca tumultuos sau entuziasto-revoluționar. Simt că mă susțin și, mai mult decât atât, susțin lucruri pe care să le descoperim împreună.
Sigur că există și momente efervescente și ciocniri, dar am impresia că ele sunt pentru un scop comun pe care îl avem, care va funcționa atâta timp cât va fi ceva bilateral. Sper că nu e doar o iluzie. Sincer, mă bucur și că e foarte aproape de București și că îmi este ușor să conduc până la Brașov la repetiții și când am spectacole.

Cătălina Miciu: Apropo de teatrul din Brașov, o instituție implicată în ultimele luni în scandaluri legate de transparență decizională - te-ai luptat pentru alegeri corecte de management. Care a fost și care mai e situația acolo?
Ada Galeș: Situația a fost că eram abuzați și nesprijiniți de către ordonatorul de credite de acolo, Primăria (folosesc acest termen generic pentru că nu cred că are sens o înșiruire de nume și, până la urmă, este o instituție care ar trebui să își asume diferite responsabilități). Fabuloasă a fost senzația că oameni cu valori comune și care se luptă pentru ele pot câștiga. Lupta în sine e un câștig.
În ceea ce privește instituția și postul de manager, deocamdată ne bucurăm de o comisie profesionistă și corectă - nu a permis niciunui candidat care s-a prezentat până acum la cele două concursuri organizate să ocupe funcția de manager fără să fie pregătit pentru asta. Mi-ar plăcea să vină oameni faini și interesați real de teatrul din Brașov, dar și de oraș, la concurs. Sper că oamenii care vor face parte în viitor din echipa teatrului să vrea să construiască, să „experimenteze și să o dea în bară” cel puțin la fel de tare ca mine.

Cătălina Miciu: Mulți colegi din generația ta au ales zona independentă. A fost o alegere conștientă să te îndrepți către un teatru de stat? Se simte diferența când ești "în sistem"?
Ada Galeș: Nu vreau să cred că este o alegere definitivă sau unidirecțională. Mă simt liberă și nomadă. Îmi doresc să fac parte din proiecte atât în teatrele de stat, din mai multe orașe, cât și din proiecte independente. Îmi doresc să am și propriile mele căutări.
În ceea ce privește sistemul, cred că singura variantă de a-l schimba este dacă ne descălțăm de preconcepții și hateăreala de seară la bere și intrăm cumva în el. Cred că aportul fiecăruia poate fi simțit. Pentru mine ar fi fain ca niște oameni să se adune ușor-ușor și să dezvolte principii artistice și deontologice în spatele cărora să funcționeze. Eu încerc să mă pun la dispoziția oamenilor care vin la teatru și a celor care se bucură făcând teatru.

Cătălina Miciu: Te simți mai bine reprezentată / promovată într-un teatru de stat?
Ada Galeș: Cred ca te poți simți bine și promovat oriunde. Oamenii sunt importanți, nu clădirea din care fac parte și nici forma ei de organizare. Nu știu exact ce să răspund. Cred că e și responsabilitatea mea ce fac cu creierul și eul mele și cum aleg să fiu reprezentată / promovată. În primul rând de mine însămi.

Cătălina Miciu: S-a încheiat stagiunea cu totul sau te mai putem vedea pe undeva?
Ada Galeș: Sigur că ne mai putem vedea! La Brașov, pe 25 iunie, la „Jocul dragostei și al întâmplării”. Iar la finalul lunii urmează o vizionare a unui proiect la care lucrez acum la Metropolis. Mai e un pic până la vacanță.

Cătălina Miciu: Ce vrei să joci când o să fii mare?
Ada Galeș: Uau. Vreau „tot” și mă feresc să vreau ceva anume cu prea multă îndârjire. Vreau să fac lucruri cu, pentru și prin oameni.
Chit că le place/acceptă/neagă/scuipă/adoră produsul final.
Vreau să fiu sinceră. Vreau să mă joc.

Photo credits: Adi Bulboacă