CURATORII & POVEȘTILE LOR

DE VĂZUT
GEORGE MIHALCEA

GEORGE MIHALCEA

FILM

M-am născut în Ploiești, am fost crescut între două religii înțelegând, printre altele, că oamenii au moduri diferite de a numi aceleași lucruri.
Am (de)venit în București să fac facultatea și să învăț jurnalism de la profesioniștii de școală veche care-și beau suta de vodcă la 8 dimineața, mi-am auzit prima dată vocea în căști la Radio România Tineret, apoi am ajuns la Radio Guerrilla, unde n-a fost deloc ușor la început, dar unde i-am întâlnit ulterior pe cei de la care am învățat literatură, politică, muzică, film, pe cei pe care abia aștepti să-i vezi la cafea, care știu să vorbească, dar și să asculte, care călătoresc cu mintea când n-au bani de benzină, care știu că prietenia e un efort, că inteligența e un exercițiu continuu. Am rămas în București și la Guerrilla, am lucrat într-o campanie electorală, am scris despre filme în suplimentul Zile și Nopți, am scos un volum de proză scurtă la editura Trei (În mijlocul lucrurilor, 2014). Continuu să învăț.

DRAGOȘ ASAFTEI

DRAGOȘ ASAFTEI

FOTO-VIDEO

Mi-am descoperit întâmplător pasiunea pentru fotografie în 2008, după ce mi-am dat seama că nu-mi plăcea nimic din ce mai încercasem până atunci: pian, chitară, vioară, desen... Câțiva ani mai târziu, în 2011 și 2012, am fotografiat toată Transilvania din avion în cadrul proiectului Zbor peste Transilvania, continuând apoi cu mai multe etape de fotografie aeriană. Plănuiesc ca în 2017, să duc proiectul la următorul pas. Între timp, am realizat mai multe proiecte de fotografie documentară, precum „De gardă pe ambulanță”: o serie de fotoreportaje făcute în timpul gărzilor medicilor.

În 2015, am început împreună cu Alex FIlip proiectul Travelers of Bucharest, în cadrul căruia am fotografiat aproximativ 1.500 de turiști străini veniți în București. Proiectul a trecut prin mai multe etape, lansând în august 2015 Bucharest City Guide și în ianuarie 2016, Bucharest City App.

Tudor Hristescu

Tudor Hristescu

VIDEO

Lucrez din 1998 în industria video și probabil trei sferturi din job-uri le-am și uitat, dar sigur că am acoperit toate genurile: videoclipuri muzicale, film documentar, film artistic - lung și scurt metraj, reclame TV, reclame online, filme de prezentare.
Am lucrat în principal ca producător până prin 2008 când am inceput să pun și eu mâna pe cameră și să și regizez. Acum mă ocup mai ales de regie și imagine.
În cei vreo 20 de ani de când mă ocup cu asta, am filmat de toate: multe povești vesele sau triste, adevărate sau inventate, mașini, urmăriri, explozii, time lapse-uri, am filmat sub apă și am filmat cu drona, am filmat oameni și ne-oameni (inclusiv porci cântând colinde, da), am filmat pe 4 continente, mâncăruri și băuturi minunate - pe care le-am și încercat.
Și abia astept să văd ce-mi aduc următorii 20 de ani.

Ana Maria Onisei

Ana Maria Onisei

TEATRU

Decupez felii de realitate din viețile unor oameni ca noi ajunși mari (personalități publice) sau din cele ale unor oameni simpli cu destine la fel de extraordinare fiindcă cred că poveștile celorlalți au puterea de a ne apropia pe noi de noi și de a ne face să creștem pe dinăuntru.

Am lucrat la Adevărul, Suplimentul de cultură și Mediafax și am scris pentru Dilema Veche, Tabu și Esquire România. În acest moment fac parte din echipa firmei de comunicare OMA Vision, unde mă ocup mai ales de promovarea Festivalului Internațional George Enescu. Timp de trei luni, în anul 2012, am fost bursier ICR Londra, fiind implicată direct în promovarea evenimentelor românești din cadrul Olimpiadei Culturale de la Londra, care s-a desfășurat în paralel cu Jocurile Olimpice.

Ca jurnalist, am transmis pentru ziarul Cotidianul de la Jocurile Olimpice de la Beijing (2008).

Țin mult la interviurile cu personalități internaționale pe care am avut bucuria să le fac: Amos Oz, David Grossman, Johnatan Coe, Pascal Bruckner, Helene Grimaud, Irvine Welsh, Christopher Plummer, Armand Assante, și mulți alții.

Și cred tare, tare că societatea poate fi transformată prin accesul la valorile culturale.

N-aș putea să trăiesc fără trei lucruri: emoție, sinceritate și intimitate.

Mă puteți citi cu recomandări, interviuri și povești și pe http://anamariaonisei.ro/.

De ascultat
DELIA PANAIT

DELIA PANAIT

artist | thinker | speaker

ARTIST - din când în când mai scriu ba o poezie, ba un cântec, ba un text absurd, ba fac fotografii experimentale, ba alte creații și concepte abstracte.
THINKER - uneori, mă așez împotriva curentului și pun întrebări care lasă marcaje peste mințile altora sau provoacă reset-uri ale gândirii uniformizate - totuși, nu fac din gândirea critică un scop, ci un mijloc pentru a găsi mereu noi perspective.
SPEAKER - vocea îmi este instrument de joacă, de muncă și de existență, fie că e live, înregistrată sau (pur) comercială.
Săptămânal, le îmbin pe toate și le dau o formă publică prin emisiunea "Bucureștiul Subiectiv" - vinerea, de la 17.00, la Radio Gold FM.
Scrisul mi-a fost mereu aliat și odată suprapus cu o curiozitate autentică și un subiect infinit - muzica - nu pot decât să rezulte o serie de articole originale, interviuri și neo-abordări.

De Gustat
IOAN MAXIM

IOAN MAXIM

Lucrez în echipa noului teatru din București, Apollo111, și în echipa UrbanEye Film Festival, am fost copywriter în două agenții de publicitate, una mai mică și una mai mare, citesc, merg la teatru și la filme, scriu statusuri pe Facebook și din când în când materiale mai substanțiale pe alte site-uri, am publicat niște proze scurte în reviste online de literatură, nimic notabil. Citesc multă literatură românească din anii noștri, inclusiv poezie, care e foarte bună, dar foarte puțin răspândită. Am facultate și master. Mă gândeam să mă mut la Lisabona într-o zi, e un oraș foarte frumos.

CIPRIAN MUNTELE

CIPRIAN MUNTELE

FOOD

Aș putea să spun despre mine că sunt om de radio. Aș putea, la fel de bine, să spun că sunt din Bacău. La fel, aș putea să spun că sunt și ochelarist, alergător, biciclist, munțoman, blogger, înotător, triatlonist, maratonist, iar lista ar putea continua. Doar că nu prea mai e deloc simplu în ziua de azi să spui cine, cum și ce ești, contează mai degrabă cum ești perceput. Iar pentru mine, de ceva vreme, lucrurile s-au complicat puțin, am început să fiu identificat frecvent pe stradă drept "uite-l pe băiatu' cu pisica". Poate și pentru faptul că am de vreun an o pisică pe care am expus-o public într-un mod aproape abuziv, recunosc. Lista întreagă cu preocupări de mai devreme e însă foarte corectă, deși dintre toate aș pune accentul pe partea cu blogul. Aici investesc acum mare parte din energie, timp și bani. Probabil unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am făcut în viața asta.

Experiențele se trăiesc la