Actorul Radu Iacoban se joacă și de-a scrisul de ceva vreme. Vara aceasta a scos din condei și indicații regizorale pentru POINT, un spectacol care prezintă un posibil desfășurător pentru culisele alegerilor. Iacoban a lucrat la text vreo lună, cu tot cu corecturi. Nu s-a gândit să-l lege de recentele alegeri locale, deși spectatorul poate regăsi cu ușurință asemănări cu ce s-a întâmplat în iunie la București și prin țară (de exemplu, candidatul din spectacol se numește Emil Pop), dar l-a creat în baza spațiului de la POINT – un soi de mansardă a unei case vechi în zona Lahovary, cu scena mică și-o singură intrare din culise, cu spectatorii aliniați foarte aproape de spațiul de joc.
Spectacolul a fost influențat de spațiu, care este foarte drept. Linii drepte, sobre. Așa scriu de obicei, pentru specificitatea spațiului. Sună un pic forțat, dar dacă făceam show-ul la Teatrul ACT, ambalajul sau vorbele erau altfel. R.I.
Costumele sunt realizate de Mihaela Ularu, cu care Iacoban colaborează destul de mult la spectacolele sale, video design-ul și afișul sunt marca Tudor Prodan, iar actorii sunt independenți și destul de cameleonici – pe Andreea Vasile o știți de pe scena Godot sau din cel mai recent film al lui Tudor Giurgiu, “De ce eu?” (era iubita personajului principal), pe Letiția Vlădescu o puteți vedea la Metropolis (mie mi-ar plăcea să o văd jucând-o în ceva, orice, pe Amy Winehouse – ghicești în ea o fragilitate asemănătoare), pe Ionuț Grama și Lucian Iftime îi puteți vedea în “Omul pernă”, la ACT – tot în tandem, dar dacă acolo personajul lui Iftime este inchizitorul, aici personajul lui Grama își antrenează clientul. E bine să vezi jocuri diferite de la același duo, merită să vedeți ambele spectacole și din acest motiv.
Politik.on e o referință la textul lui Aristotel, din care toate generațiile de politicieni au reținut că omul e prin definiție un animal politic – în sensul exact al vremurilor ălora – care își dedică viața cetății; ceea ce, judecați și singuri, prea puțin se întâmplă în zilele noastre, sau cel puțin la noi. Iacoban își imaginează astfel culisele unor alegeri ca pe un show grotesc, în care actorii politici, pictați pe față ca în teatrul de tradiție japoneză, își joacă rolurile într-un scenariu bine structurat.
Personajele feminine sunt cele care dictează ritmul jocului. Dacă cel interpretat de Andreea Vasile aduce a regina malefică din Albă ca Zăpada, personajul Letiției e cameleonic, dar nu depășește foarte tare registrul dulce/uman - cu cât ești mai nemilos și perfid, cu atât ai mai multe șanse de câștig; nimic nu este gratuit, dar orice urmă de umanitate, respect și principialitate este taxată de alegători. Omul politic, în viziunea lui Iacoban, este un animal care poate fi dresat – chiar și din cel mai onest candidat poți scoate un monstru, iar spectatorii/alegătorii au partea lor de vină pentru produsul final.
Partea bună e că, în cazul spectacolului, iubirea învinge, chiar dacă nu și binele.
De vrei să-ți faci și tu vocea auzită, te invităm să te Conectezi cu Facebook