Let there be... jazz!

Și se făcu dreptate...

Acu’ cinci ani, directoarea generală a UNESCO (Irina Bokova) și legendarul pianist Herbie Hancock (ambasador UNESCO, la rându-i) și-au unit mințile și spiritele pentru a scrijeli oficial pe tabla cultural-globală o zi în care planeta să sune a… jazz. Ziua de 30 aprilie. 
Pentru ei și, vom vedea, pentru noi toți, jazz-ul sună a pace, a dialog cultural, a respect pentru drepturile și demnitatea umană, a anti-discriminare, a libertate de exprimare, a egalitate de gen și a tineret cu mare putere de schimbare socială.

Da, știu, alte pompoșenii ai zice. Așa o fi. Așa o fi? Doar că muzica, poate cu precădere jazz-ul, nu se discută, ci se ascultă. Dacă o mai faci și cu ochii închiși, atunci pompoșeniile sunt exprimate direct prin frecvențe muzicale care nu mai au nevoie de traducere sau explicații. Louis Armstrong zicea: “Dacă te întrebi ce e jazz-ul, n-o să afli niciodată”.

Acum privită (pe ne)drept ca o muzică greoaie, pretențioasă, doar pour les connaisseurs, jazz-ul s-a născut - culmea! - tocmai din lipsa pompoșeniilor de mai sus. Termenul de jazz era rostit undeva pe Coasta de Vest a Americii, ca un termen de mahala (slang), fără legătură cu muzica,  însă a fost pentru prima dată folosit pentru a numi un gen muzical în Chicago, pe la 1915 (acu’ 100 de ani). Se pare că s-ar trage din jasm - un alt slang, mult mai vechi (1860), folosit de către comunitățile marginale atunci când aveau timp să vorbească de chestiuni precum spirit, energie sau vigoare. 

Și ia uite cum se elucidează toate - păi de unde plecaserăm?! Doar că acum nevoia și dorința de a uni în spirit, energie și vigoare comunități, școli, artiști, istorici, academicieni și entuziaști ai muzicii libere are un spațiu temporal mai bine delimitat și cu aplicabilitate mondială - 30 aprilie.

Anul acesta, Washington a fost ”International Jazz Day 2016 Global Host City”. Poate că ați văzut la știri zilele trecute cum Casa Albă a devenit pentru o zi Casa Albastră - mai exact “Casa blues-ului” - asta pentru că familia Obama a găzduit o serie de artiști și musafiri pentru audiții și cântări colective de jazz 'n blues. Pe rând, au mai fost capitale internaționale ale jazz-ului Parisul (2015), Osaka (2014) și Istanbulul (2013).
Nu disperați și nu vă umpleți de invidie! Ziua Internațională a Jazz-ului e sărbătorită anual în peste 190 de țări, pe 7 continente. Ultima oară când am verificat, România nu făcea excepție de la această mișcare globală. Jazz sessions au avut loc în “Sâmbăta Mare” a ortodocșilor prin mai toate marile orașe neaoșe.

O fi trecut ea Ziua Internațională a Jazz-ului, dar “sezonul de jazz” abia începe. De la festivaluri, la happening-uri de sine stătătoare - se anunță mare iureș în acestă direcție. 

E drept că, de vreo trei ani încoace, de când cu ”Jazz in the Park” (27 iunie - 3 iulie 2016) - o licență festivalieră internațională - sediul național al jazz-ului pare să se fi fixat la Cluj. Organizatorii au început deja “antrenamentul și încălzirea” pentru ediția de anul ăsta, ba prin Jazz in the Street, început, desfășurat și încheiat pe 23 aprilie a.c., ba prin Picnic in the Park (14 mai).
”Picnic in the Park” este la a doua ediție și are în line-up concerte ale The Kryptonite Sparks, Tango with Lions și Aaron. Să mai zic și de afterparty cu DJ-ii Jazzanova?
Mai multe despre eveniment vă zic săptămâna viitoare, dar ca să vă fac poftă, vă las asta aici - Jazzanova DJ Mix by Jürgen von Knoblauch:

Let there be... jazz!