Despre teatru independent și Undercloud #10 @ Oameni & Gusturi

DE VĂZUT TEATRU Undercloud festival teatru evenimente arta cultura roz ana

Am văzut de curând Salesman-ul lui Asghar Farhadi și ce m-a impresionat mult, dincolo de subiectul principal - dărâmător și profund! - a fost partea cu spectacolul de teatru în care jucau protagoniștii. În Teheranul zilelor noastre se monta ”Moartea unui comis voiajor” de Arthur Miller. Într-un teatru mic. În cvasi-independență. Și cu frică de cenzură. Iată, eu acum scriu despre Undercloud - Festival de Teatru Independent de Orice, ajuns la a 10-a ediție. Poate mă înșel și sunt "idealistă", dar cred că marea teamă în cultură, în România de azi, este lipsa banilor și nu prezența cenzurii. Iar acest gând, al libertății artistice de care ne bucurăm, îmi oferă confort.

2017 este al șaptelea an consecutiv în care merg la Undercloud, ca spectator și totodată ca reprezentant al Teatrului LUNI de la Green Hours.

M-am gândit dacă am vreo amintire specială legată de Undercloud și nu e cazul. Poate pentru că mă intersectez cu oameni dintre care mulți îmi plac și vorbim în 10-15 minute, între spectacole, mai mult decât apucăm să vorbim tot anul; poate pentru că mi s-a părut că totul se întâmplă foarte natural la acest festival; că pare că e ceea ce a fost gândit să fie: bucureștenii pot vedea în decursul unei săptămâni și ceva unele dintre cele mai importante spectacole independente ale momentului. Și se pune accent pe acest cuvânt: ”independent”, care sună tentant, exotic și înfricoșător în același timp. Pentru că să fii parte din, să faci teatru independent… e ca atunci când te muți de la părinți, sau decizi să-ți iei un an sabatic, sau mergi la gară și cumperi un bilet pentru primul tren care pleacă. Nu contează destinația, contează drumul.

Cred că e important pentru bucureșteni și nu numai să fie la curent cu acest cuvânt ”independent”, respectiv cu arta care se întâmplă (mă feresc să scriu ”produce”) în independență, iar în ultimii ani, din fericire, au apărut diverse manifestări care sprijină această idee. Undercloud este una dintre cele mai vechi și, mai ales, constante. Iar Chris Simion și Carla Teahă, un soi de Quijote y Sancho, dacă vreți, dau îmreună spiritul relaxat și optimist al festivalului și continuitatea lui. Alături cu o echipă formată din oameni și mai vechi și mai noi, festivalul reușește să fie anual un succes în aceeași măsură artistic și de public. De altfel, unul dintre motivele pentru care numeroși artiști își doresc să fie parte din Undercloud este faptul că știu că vor avea public. Iar în zilele noastre - cu inflația de evenimente din Capitală, când încă nu s-a inventat o modalitate de a le cerne - să joci în independență într-o sală plină ochi este de-a dreptul minunat.

Nu vreau, acum, să insist pe lucruri care nu s-au petrecut încă, așa că voi reveni asupra subiectului cândva în timpul festivalului.

De notat în agendă: perioada 22 - 31 august, când 44 de reprezentații teatrale vor avea în București, la ARCUB-Hanul Gabroveni, locul de desfășurare Undercloud, care de patru ani încoace a devenit internațional.