Cum am gustat Jazz In The Park

 21 iunie – 1 iulie 2018. Acestea au fost zilele în care ne-am bucurat anul acesta de Jazz In The Park, la Cluj. Ce am înțeles, din nou? Jazz In The Park e un ALTFEL de festival. Cu totul. De la cadrul în care se desfășoară festivalul de jazz (și nu numai) până la organizare, mâncare și oamenii care îl frecventează, români și nu numai. Jazz In The Park este un festival care îmi da ideea de LIBERTATE. Unul din scopurile Jazz In The Park este de a aduce cultura în stradă, în aer liber, de a face muzica disponibilă tuturor. Deși unele alegeri din line-up-ul festivalului depășesc bine sfera jazz-ului, nu a putut decât să mă bucure. Sunt concerte în aer liber, cu intrare liberă, așa că treaba e foarte simplă: îți place muzica pe care o auzi? Te apropii de scenă și te așezi ușor pe iarbă. Nu îți place un concert? Te ridici de pe iarbă, mergi spre altă scenă sau la una din activitățile din parc. Asta e libertatea despre care vorbeam mai sus. 

 Jazz In The Park – sau cum am învățat să dansăm în ploaie 

 E musai să vă spun de la bun început că Jazz In The Park de 2018 a stat sub semnul ploii. Multă ploaie. A plouat torențial în 9 din cele 11 zile ale festivalului, dar asta nu a oprit pe nimeni și nimic. Da, au fost schimbări în program, dar toate au fost anunțate din timp. Da, iarba a fost udă și nu s-a putut sta pe iarbă ca în anii precendenti. Așa...și? Oamenii au dansat în ploaie, cu cizme de cauciuc. Oamenii și-au adus pelerine și cum ploaia torențială se domolea puțin, parcul era plin la loc! Oamenii au stat în hamace și șezlong-uri și muzică bună a continuat să le cânte în fundal. Seara s-au aprins ghirlandele de luminițe și tot parcul a devenit o poveste magică, de ploaie, curcubeie, saxofoane, tobe, suflete boeme și voie bună. Organizatorii au fost și ei foarte pe fază și au pus paleți peste tot, astfel încât scenele și activitățile să fie ușor de accesat, fără a afecta gazonul din parc.

Jazz In The Park – muzică și comunitate

Așa cum ne-am obișnuit în toți anii de până acum, dincolo de muzică bună, Jazz In The Park are și o componentă socială foarte puternică. Pentru că asta a fost ideea spre care s-a concentrat Alin Vaida, directorul de festival încă de la prima ediție: să dea un  nou sens spațiilor publice, să unească o întreagă comunitate în jurul unei idei. Pentru locuitorii Clujului, Pata Rât este groapa de gunoi a orașului. Pentru festivalierii de la Jazz In The Park, pe data de 25 iunie, Pata Rât a devenit locație de festival, cu scenă, line-up, muzică și dans. Festivalul s-a mutat pentru o zi în această locație, cu scopul de a atrage atenția asupra situației locuitorilor de aici. Am găsit acest gest absolut admirabil, deci încă o dată...chapeau bas, JIP! 

 Și dacă tot vorbim despre responsabilizare, hai să vă povestesc „care a fost faza cu paharele”, pentru că e una din întrebările pe care le-am auzit foarte des la festival. Oamenii întrebau „care e faza cu paharele?”, li se explica și apoi li se luminau chipurile: în acest an, Jazz în the Park a fost primul festival din România în care s-au folosit pahare reutilizabile. 

 Le cumpărai cu 3 lei la începutul festivalului și le foloseai pe toată durată lui. La final, duceai paharele la punctele de retur și primeai înapoi cei 3 lei sau puteai să le lași voluntarilor. La fel de bine le puteai lua acasă, ca amintire a zilelor faine pretrecute în acorduri de jazz. Fiecare pahar avea inscripția “if found, return to the park”. Foarte tare ideea și da, nu am văzut pahare aruncate pe jos, nici doze, nici sticle. 

Staropramen la Jazz In The Park – adaugă gust muzicii 

 Pe Alex Petricean, Chef D’Artagnan sau D’Arty cum îl știm noi, l-am găsit la fel de zâmbitor, la fel de boem, la fel de dedicat. E unul dintre cei mai boemi și happy omuleți pe care îi știu, super entuziasmat de tot ce gătește și care pune zâmbet în tot ce face. 

L-am găsit la standul Staropramen, unde supraveghea vesel cum se prepară și se prăjesc cei 4 burgeri românești: 4 tipuri de burgeri (pui, vită, porc și vegetarian) în aluat de scovergă. Da, da, scovergă. SCOVERGĂ, scovergi, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Un fel de plăcintă din aluat (dospit), prăjită în grăsime (și umplută cu branză, urdă etc.); prăjitură uscată, minciună. Fiecare tip de burger asortat cu una din cele 4 beri Staropramen disponibile în România: Blondă, Dark, Granat și Nefiltrată.

Cei 4 burgeri românești, în aluat de scovergă pe care i-ați putut servi la festival? 

•  Burger de pui – pulpă de pui în marinadă ca la Sulină, ardei copți, pastă de fasole, salată de ceapă și sos de gulaș, asortat cu berea Staropramen Blondă. 
•  Burger de carne de vită și porc – cașcaval afumat, varză călită, ceapă verde, sos de muștar făcut în casă, asortat cu Staropramen Nefiltrată. 
•  Burger vegan – caș afumat de la sibieni, dovlecei grill, ou fiert, pastă de morcovi copți în jar și kale pe grătar, alături de berea Staropramen Granat. 
•  Burger de vită – cu o delicioasă ceapă caramelizată, salată afumată, castraveți murați și maioneză cu verdețuri, servit alături de Staropramen Dark. 

Sigur, ca orice foodie care se respecta și care mai e și blogger culinar pe deasupra, nu am putut să stau deoparte! Mi-am suflecat mâncecile și mi-am întins propriul aluat de placintă, ca să simt că am adaugat și eu gust burgerilor lui D’Arty. Și după 2 zile de muncă asiduă, am simțit nevoia să îl răsplătesc cumva pentru tot efortul depus pentru festivalieri și i-am dus prăjitură cu vișine. Am convenit împreună că merge foarte bine lângă o Staropramen Dark și că, pe viitor, mă ofer voluntară să acopăr partea de deserturi românești din meniurile lui.

Burgerii au fost delicioși, cred că vă dați seama din poze. Și da, am suplimentat sosul gulaș, pentru că nu m-am putut abține! Și mai delicioși au fost omuleții care dansau așteptându-și burgerul. Cred că asta înseamnă de fapt atmosferă festivalului acesta unic. Ei au înțeles cu adevărat ce înseamnă „Adaugă gust muzicii”. 

Și Staropramen a înțeles că la un eveniment cu și despre muzică, îți vine să dansezi. Și să cânți. Chiar dacă n-ai mai cântat niciodată în viață ta. De când am părăsit corul școlii, prin clasă a-3 a,am înțeles că muzica nu e punctul meu forte. Și totuși, la Jazz In The Park am cântat la tobe! Da, EU! Pentru că am găsit în parc setul de tobe Staropramen, unde, ghidat de un artist percuționist, puteai învața să cânți la tobe. Sau măcar să încerci. Ce contează? În fiecare zi a festivalului, am văzut oamenii stând la coadă pentru a se „juca” la tobe. Ca niște copii fericiți, pe care părinții îi lasă să facă gălăgie. Și culmea, foarte mulți au reușit să țină ritmul, aplaudați de toți cei din jur. S-a creat o atmosferă absolut genială în jurul acestor tobe, indiferent că afară ploua sau era soare. 

 Am cântat la tobe, am dansat de s-a cutremurat pământul pe Fanfare Ciocârlia. Pentru că am un respect deosebit pentru oamenii aceștia, 12 la număr, din satul Zece Prăjini, cunoscuți în toată lumea drept „cea mai rapidă fanfară din lume”. Au făcut o atmosferă pe care e greu să o descriu în cuvinte. S-a făcut 12 noaptea, într-o seară de duminică și tot parcul vibra. Și ei dansau. Și ne chemau să dansăm cu ei. Noi, în Ardeal, avem o vorba „mor de drag”, și cred că se aplică foarte bine în cazul Fanfarei Ciocârlia.