Tocmai în aceste minute în care scriu, pe fundal curge armonios vocea Erykah-i Badu, așezată impecabil pe compoziția și aranjamentul lui Robert Glasper - un texan crescut și purtat de mama sa, Kim Yvette Glasper, din clubul de jazz, în biserică și înapoi. Nu, nu e o licență literară, e o realitate a anilor ’80, pe când câștigătorul premiului Grammy de astăzi își urma (copil fiind) mama pe la cântări, în lipsă de babysitter.
Debutul său artistic avea să se petreacă pe scena, adică în strana unei biserici adventiste, a cărei directoare muzicale era chiar mama lui. Doar că, încă de pe-atunci, mixa armoniile clericale și de gospel cu cele de jazz, lucru ce i-a rămas specific până în prezent, când e cunoscut și recunoscut la nivel mondial pentru producții eclectice, ce sfidează orice regulă în materie de genuri muzicale care pot fi puse laolaltă.
Dacă îl întrebi cum se definește, ca să scape repede de astfel de întrebări fără noimă, probabil îți va răspunde că e pianist de jazz și producător muzical, după care o să se laude că “suferă de sindromul deficitului de atenție muzicală” (musical ADD), adică nu se poate abține să nu treacă prin mai tot ce are muzica deceniilor recente de oferit: neo-soul, hip-hop, gospel, electronic sau R&B, fapt ce îl scoate imediat din orice definiție profesională și îl arată așa cum e - un muzician complex.
Din 2002 încoace, fie că e singur la pian sau la consola de producție, fie că se anturează cu alți instrumentiști sau vocaliști, intră periodic în studio și așa se face că, sub semnătura sa solitară ori colectivă, au fost “emise” până azi 8 albume. Teoretic, e un artist solo. Practic, face parte din două trupe:
1.The Robert Glasper Trio
Un trio acustic de jazz, cu Damion Reid la percuție și Vicente Archer la bas.
2.The Robert Glasper Experiment
Cu Mark Colenburg la tobe, Casey Benjamin la saxofon & vocoder și basistul Derrick Hodge.
Un act electronic, în care cooptează voci ale unor artiști din zona neo-soul și hip-hop: Shafiq Husayn, Erykah Badu, Lalah Hathaway, Bilal, Lupe Fiasco, Ledisi sau (exclusiv pentru Europa) Hindi Zahra, dar și intervenții vocale - spoken-word, discursuri - precum cel al actorului și activistului Harry Belafonte.
Cu Experiment-ul a luat un Grammy în 2013, pentru cel mai bun album de R&B, “Black Radio”, iar anul trecut, un al doilea Grammy pentru Best Traditional R&B Performance, "Jesus Children of America", cu Lalah Hathaway & Malcolm - Jamal Warner - un cover după piesa lui Stevie Wonder.
Îi place să se reinventeze prin piese ale altor artiști și să le treacă prin ceea ce se numește cross-over - adică să facă dintr-o piesă de un anumit gen muzical, o piesă de cu totul alt gen. A făcut asta cu Smells Like Teen Spirit a lui Nirvana, Cherish the Day a lui Sade sau Letter to Hermione a lui David Bowie. Unii le-ar spune pur și simplu remix-uri, dar termenul ăsta e mai degrabă pentru DJs și producători, nu pentru creatorii ca Robert Glasper.
După succesul cu proiectul experimental, Robert s-a întors la sunetul acustic și a lansat cu Trio-ul un întreg album de cover-uri instrumentale și jazz-istice, după piese de-ale lui Kendrick Lamar, Radiohead, Joni Mitchell sau John Legend. Albumul “Covered”, lansat în 2015, s-a ales cu o nominalizare pentru cel mai bun album de jazz instrumental la Grammy-urile de anul acesta.
Într-un interviu declara că s-a gândit la asta și a realizat acest album după playlist-ul din propriul iPod.
Nu a ascuns niciodată faptul că se lasă ușor influențat de alți muzicieni și că inspirația poate apărea din orice sunet. Pe fondul acestei deschideri și al recunoașterii publice și fățișe a admirației pentru muzica lui Miles Davis, tot anul trecut a fost ales să realizeze coloana sonoră pentru filmul biografic al lui Don Cheadle despre Davis (Miles Ahead). În mai anul acesta, Glasper a lansat albumul cu această coloană sonoră, Everything's Beautiful with Miles Davis. În ciuda faptului că Davis n-a mai creat nimic din 1991 încoace (de la moartea sa), atât producătorii, cât și Robert s-au gândit să-l crediteze pe Davis pentru materialul recent - “nu se vrea a fi nici un album tribut, nici un album de remixuri, nici o colaborare, ci o reinventare a muzicii lui Davis”, zice Robert.
Așa arată coperta celui mai recent album, ArtScience, de data aceasta din nou cu proiectul Experiment. Se lansează acum, în septembrie, și vă las aici un preview:
Omul e pe val… chiar pe tsunami! Iar tsunami-ul acesta va trece și peste România.
Am păstrat vestea bună pentru cei care au citit cuminți articolul până la final.
Photo credit: standard.co.uk, jazzshowcase.com, billboard.com
De vrei să-ți faci și tu vocea auzită, te invităm să te Conectezi cu Facebook