Că-mi place teatrul deja nu mai este un secret pentru nimeni - doar scriu aici de câteva săptămâni și-o fac din convingerea că mersul la teatru ne poate face mai buni. Ce nu e foarte evident, poate, e că ador festivalurile de teatru - niște microstagiuni cu de toate, ca un revelion dintr-alea reușite, petrecut laolaltă cu dimineața de Crăciun și ziua ta de naștere. Sunt foarte diferite festivalurile astea între ele, așa că poate ar trebui să încercați câteva pentru a vă face o idee.
La FITS, la Sibiu, vezi și spectacole grandioase (montările lui Silviu Purcărete nu-i pot lipsi vreunei ediții), dar și teatru de stradă. La UNDERCLOUD, te delectezi cu spectacole indie (apropo, e la ArCuB Gabroveni, între 22 și 31 august). La IDEO IDEIS (Alexandria, 8-14 august) te întâlnești cu viitorii actori - teatrul tânăr și adolescent e cea mai bună sursă de energie pentru un theatre junkie. La FNT (București, 21-30 octombrie), dacă reușești să prinzi bilete, vezi o selecție cu cele mai inedite spectacole realizate în ultimul an în toată țara. Dar cele mai speciale sunt, de departe, festivalurile organizate de teatre. Și sunt așa de rare, că e păcat să le ratați.
Iar zilele astea, la UNEATRU se întâmplă un astfel de festival. Am mai scris aici - unteatrul independent face șase ani și a adunat întru aniversare tot ce are mai bun din ultimele sale spectacole, dar a adus și muzicieni și invitați din SUA. Am ajuns și eu vineri seară și sâmbătă, cât să prind gust și drag.
Pe pereții sălii de concerte/teatru de bar tronau câteva fotografii din expediția lui Adi Bulboacă prin țară, cu trenul. De fapt, cu trenurile, că Adi a stat o lună prin 103 trenuri. Și-a făcut și selfie-uri în ele, a păstrat și biletele, și-a scris și câteva file de jurnal (de citit aici). Adi declara la începutul anului că, dacă va face vreo expoziție post acest proiect, o să o facă la UNTEATRU. Iaca, așa a fost - mergeți până pe 5 august să vedeți ce poate face dintr-un om pasiunea pentru trenuri și teatru.
Apoi, a fost spectacolul-highlight al festivalului - Vandalul, în regia Andreei Vulpe, pe textul lui Hamish Linklater, cu Ionuț Vișan (absolut splendid în rolul adolescentului fantomatic), Mihaela Trofimov și Liviu Pintileasa. Cei din urmă sunt doi actori la care țin mult - vin din trupa superbă a Teatrului Național Maria Filotti din Brăila și au devenit parte importantă din familia UNTEATRU. De altfel, Mihaela m-a fermecat și a doua zi în Livada de vișini, cea mai frumoasă metaforă scrisă vreodată despre lumea în care trăim. Și probabil că și Cehov asculta cu plăcere Erik Satie în nopțile lungi, rusești. Dar, revenind la Vandalul - e-un text dulce-amar despre iubiri pierdute și sensul vieții, fin scris și excelent tradus, cu un autor absolut fascinant. Despre Hamish o să mai citiți. Fix aici veți găsi în curând un interviu și mi-e ciudă de mor că nu ați venit mai mulți la întâlnirea cu el, în care îl puteați descoase despre cum e să ai o mamă profesoară de voce, care i-a dat lecții lui Keanu Reeves, cum e să copilărești într-o casă care i-a aparținut lui Edith Wharton și unde trupe de actori jucau Shakespeare pe bandă rulantă, cum e să asculți cuminte teatru într-o limbă necunoscută și să lași numai emoțiile să îți fie traducător; sau să vrei să scrii și să nu îți iasă ani întregi, având în minte faima bunicului tău scriitor, bestseller britanic în anii ‘40.
Pentru că în esență, asta e foarte frumos la festivaluri - oamenii pe care îi adună laolaltă o dragoste mare de teatru, pe care îi știi bine și îi revezi cu drag sau pe care abia îi cunoști. Cred că merg mai degrabă la festivaluri pentru spectatori, să îi observ cât de diferit îi emoționează aceleași gesturi, voci, texte. Și mai e frumoasă și nebunia asta a actorilor de a trece din personaj în personaj, cu o pauză de două ore, ca și cum au nevoie doar de alte costume ca să facă asta - Richard Bovnoczki a fost sâmbătă și Hamlet (într-un spectacol-rezumat, minimalist până n-a mai rămas din el decât a fi sau a nu fi), și Lopahin Ermolai Alekseevici.
Mi-ar fi plăcut să văd mult mai multă lume weekendul trecut la adresa din Sfinții Apostoli 44, dar poate la șapte ani de UNTEATRU vom fi mai mulți. Festivalul de anul ăsta nu s-a încheiat - marți, miercuri și joi puteți vedea un spectacol cu un actor român care locuiește la New York, Vasile Flutur, și unul american, Aaron Novak, după texte de Matei Vișniec. Haideți să umplem sala, sunt șanse rare să vedem teatru newyorkez pe o scenă bucureșteană!
Photo credits: unteatru.
De vrei să-ți faci și tu vocea auzită, te invităm să te Conectezi cu Facebook