Playlist pe culoare, cuvânt și încă ceva. Rock în rogvaiv.

Și-a mai trecut un weekend petrecut așa cum ne-ar plăcea (sic!) să ne treacă mai toate zilele. Prieteni, seriale, cărți, muzici și jocuri. O, da, jocuri! Eram o gașcă de oameni pseudo-culturali - oameni care viețuiesc pentru cultură, dar nu trăiesc (numai) din ea -. Ca în bancul ăla sec: un scriitor, un pictor și un muzician stau la aceeași masă! ... ăsta e bancul! S-ar putea să nu-l știți, că e recent inventat la o astfel de masă. 

Din vorbă-n pahar și-napoi la vorbă, ajungem la teme dintre cele mai generale și mai coagulante posibil: la expresivitatea culorilor, la transmitere prin sunet, la puterea cuvântului, la religie ca act artistic, la limbaj universal. Fiecare își susține arta de interes ca fiind optimă pentru o comunicare la nivel global, indiferent de contextul cultural, geo-politic sau lingvistic. Așa se face că am conjurat noi, ambetați atunci și-acolo, ceea ce aveți și voi mai jos. Ce iese când pui laolaltă culoare, muzică, cuvânt și religie? 

ROCK în  ROGVAIV !

RED Right Hand by Nick Cave and the Bad Seeds 

ORANGE Crush by REM

YELLOW Moon by Pearl Jam 

GREEN Eyes by Coldplay

BLUE Period Picasso by Peter Bjorn and John 

INDIGO by Peter Gabriel

PURPLE Stain by Red Hot Chili Peppers

Dar ce-avem noi aici? Avem un joc, un experiment, o propunere prin care am încercat să punem artele majore în aceeași oală, sub același capac, cu scopul alcătuirii unui viitor și perfect act de limbaj universal. 

Am plecat de la negru ca fiind non-culoare și veșnica reprezentare a spațiului infinit și necunoscut pentru noi - a se vedea noile descoperiri privind the black matter. Am stabilit de comun acord că în acest domeniu avem limite cu toții și am trecut la culori. Cel/Cea care se pricepea cel mai bine la culori zice - ăsta, da, limbaj universal! Marea majoritate a rasei umane vede în culori, deci că artele vizuale ar fi răspunsul. Cum adică, game over?  Muzicianul susține că și cele 7 note sunt “la fel de universale” precum rogvaivul aclamat. Din nou, cu toții de acord. Game on!  Verificăm cum ar suna dacă pentru fiecare culoare alocăm câte o notă - o pură convenție. Ne dăm repede seama că aproape toate jucăriile copiilor sugari sau imediat peste sună exact așa și că sunt adesea ilustrate tocmai cu un curcubeu. Da, hai, râdeți! Am zis că aveam și pahare printre noi, nu? Păi s-o complicăm nițel… mai punem ceva în oala imaginară. Ne gândim la ceea ce e specific numai pământenilor numiți oameni: limbajul verbal și scris. Pornește avalanșa de arii ale experiențelor omenești în care cuvântul este eminamente necesar: istorie, politică, literatură, științe… etc…povești, religie. De fapt, ne învârteam în cerc. “Nu e totul o comunicare (~cuvânt) sau vreo cauză a ei?” - asta zice lucrătoarea în cuvinte sau cugetătoarea de serviciu,  în persoana subsemnatei. După mica pauză de procesare și dezbatere, acceptăm iară cu toții să așezăm și 7 cuvinte peste cele 7 culori și 7 sunete.  Jocul a fost suspendat până la o rundă viitoare, căci nu am putut conveni asupra acelor 7 mari cuvinte. Doar cu conceptul de religie ca limbaj trans-global am fost cu toții de acord. 

Cum în seara cu pricina soundtrack-ul era unul rock, ca o concluzie intermediară și de noapte târzie, tot în joacă, am ales niște zei ai rock-ulu și i-am așezat în rogvaiv.

Până ne-om aduna din nou ca să mai jucăm o rundă, am lăsat aici acest ROCKvaiv.

Are sunete muzicale? - are.

Are culoare? - are. Chiar în titlu.

Are cuvânt? - are.

Are religie? -  Nu sunt cântecele niște exorcizări și alte confesionale?  Și nu e rock-ul (sau muzica) o neo-religie?

Game on! 

Photo credit: gutbilder.com