Încă de acum câțiva ani, mi-am propus să ajung la Anonimul. De această dată, s-au aliniat toate lucrurile în așa fel încât, pe 9 august, eram deja pe drum spre Sfântu Gheorghe. Toate cele 9-10 ore petrecute pe drum - cu trenul, autocarul, microbuzul, bacul și barca - au meritat din plin. Și am simțit asta încă de când am coborât din barcă în satul unde Dunărea se varsă în Marea Neagră, Sfântu Gheorghe. Am rezumat întreaga experiență în videoreportajul de mai jos (și într-un fotoreportaj care va apărea aici în curând), care sper să vă ducă tocmai până la Anonimul chiar acum și mai ales în anul care vine!
Și țineam să vă mai spun și să vă mai arăt ceva.
Am fotografiat pentru prima oară cu un Polaroid la Anonimul!
Și a fost o super experiență. Polaroidul e o artă în sine. Una care se încăpățânează să-i țină piept binișor digitalului. Și-a marcat teritoriul și la Anonimul 13, via Staropramen, și m-a ‘’furat’’ și pe mine. Așa că am profitat de moment și am făcut un set de 10 fotografii unor oameni pe care i-am întâlnit la festival. Cum și ce a ieșit, vedeți în filmul următor.
De vrei să-ți faci și tu vocea auzită, te invităm să te Conectezi cu Facebook