3 filme despre vise versus realitate

Văzând recent surprinzătorul și straniul film maghiar On Body and Soul (Despre trup și suflet) – câștigătorul Ursului de Aur la Berlinale, 2017- n-am rezistat tentației de a face o scurtă listă de filme despre fascinanta legătură cinematografică a viselor cu realitatea. 

O listă exhaustivă a filmelor de acest gen este însă o aventură imposibilă. Din epoca filmului mut, vezi capodopera Cabinetul Doctorului Caligari (1920), trecând prin Hitchcock, al cărui Spellbound (1945) are o minunată secvență a visului-cheie, în care scenografia e semnată de Salvador Dali, până la Brazil (1985) al lui Terry Gilliam, Matrix-ul surorilor Wachowski, sau La science des rêves (2006) al lui Michel Gondry, autorii de film au momentele lor în care folosesc visul nu doar ca pretext, ci ca parte integrantă a narațiunii. 

Marii maeștri ai cinemaului au dat, rând pe rând, măsura artei lor prin modul în care și-au însușit tema visului: Fellini deschide Otto e mezzo cu o splendidă secvență onirică în care Mastroianni visează să se ridice deasupra unei realități agasante și angoasante; Tarkovski se folosește de vis în Solaris pentru a sublinia credința sa că odiseea spațială la care visăm e, de fapt, o călătorie interioară ce traversează inevitabil cele mai dureroase vise; David Lynch sugerează în Mulholland Drive că visul este ultima lume-refugiu a unui psihic fragil în fața unei realități traumatizante.

Lista filmelor despre vise și a viselor din filme este nesfârșită. M-am oprit, totuși, la 3 filme în care visul, poate mai mult decât în alte pelicule, este leit-motivul și/sau cheia întregii povești. 

On Body and Soul (regia Ildikó Enyedi, 2017)

De la psihanaliză încoace, visul e considerat ca o parte foarte importantă a vieții psihice. Nimic din ceea ce psihicul nostru refuză și refulează nu se pierde, totul se transformă. Uneori în vise obsedante, a căror descifrare ne angajează pe un drum care înseamnă, în fapt, întoarcerea la realitate. Așa se naște strania poveste de dragoste din filmul Despre trup și suflet, film care intră în luna iulie în cinematografe. Un vis recurent aduce față în față două personaje introvertite și delicate, El și Ea, care și-au construit fiecare propriul mecanism defensiv în fața unei lumi intruzive și indiscrete. În Despre trup și suflet, visul devine un timp și un spațiu al unei comunicări altminteri imposibile, pentru care vorbele sunt stângace și insuficiente.

Inception (regia Christopher Nolan, 2004)

Christopher Nolan a suprins pe toată lumea în 2004 cu Inception, un film care a depășit orice așteptări la box office. Povestea jefuitorilor de vise din Inception este construită pe mai mult de două niveluri, iar trecerea rapidă din realitate în vis, apoi în visul din vis și ulterior înapoi în realitate, presupune o arhitectură minuțioasă și atentă a poveștii, pentru ca intriga să nu rămână ininteligibilă. 

În ciuda succesului uriaș de public, Nolan a rămas discret și ambiguu când a fost vorba să explice legendara de acum scenă de final. Titirezul pe care Dominick Cobb (DiCaprio) îl învârte în ultima scenă, înainte de curgerea creditelor de final pe ecran, se învârte în realitate sau în vis? Ani mai târziu, Nolan a revenit asupra subiectului, răspunzând...filosofic la obsedanta întrebare legată de titirez: „Toate visele și percepțiile noastre fac parte, într-un fel, din ceea ce numim realitatea noastră. La finalul filmului, Cobb se află în propria sa realitate și acceptă acest lucru. Nu mai contează dacă titirezul se oprește sau nu.”

Blade Runner (regia Ridley Scott, 1982)

Mai mult decât un SF neo-noir despre un vânător de recompense, Rick Deckard (Harrison Ford), care vânează androizi rebeli în Los Angeles-ul viitorului, Blade Runner este un excelent eseu cinematografic despre limitele umanității în fața evoluției tehnologice. E unul dintre primele filme în care e pusă în discuție întâlnirea între omul dezumanizat și mașina însuflețită. Vânătorul de recompense jucat de Ford descoperă mai multă umanitate în androizii Nexus pe care trebuie să-i elimine decât în oamenii din jurul său. Visul joacă un rol crucial în economia poveștii, regizată de Ridley Scott și inspirată din romanul lui Philip K. Dick, „Visează androizii oi electrice?”

Ce ne face să rămânem oameni în comparație cu niște roboți care-și dezvoltă propria conștiință? Empatia, iubirea, visul? La momentul lansării, în 1982, Blade Runner a apărut într-o versiune al cărei montaj a fost decis de studioul Warner Bros. Stilul vizual obsedant a făcut din el un film cult. Abia în 1992, însă, apare varianta de montaj gândită de Ridley Scott, director’s cut care include secvența visului avut la un moment dat de Deckard, și care dă un twist poetic și ambiguu personajului făcut de Harrison Ford. Detaliul de vis care pune cap la cap povestea din Blade Runner este ...un unicorn. Ridley Scott a găsit un simbol splendid pentru pierderea inocenței personajului său principal.

 

Acest articol nu are comentarii. POȚI FI PRIMUL