ÎN DIALOG CU ARTIȘTII: Dan Byron, cu “B” mare

Ca oameni cu gusturi cum vă știu, probabil sunteți și voi sătui de frazele acelea clișeu folosite pentru introducerea unui intervievat, precum: “nu mai are nevoie de nicio prezentare”, “este unul dintre numele care îți vin in minte atunci când…”, “am stat de vorbă cu X…”. Nope! - n-o să citiți așa ceva aici. Ah, tocmai ați făcut-o!

Așa că, pe scurt și pe șleau, aveți mai jos un interviu cu... Dan Byron (cu ”B” mare):

  • da, băiatul ăla fercheș cu voce de rock, bell-canto sau jazz (depinde de scenă și de proiect);
  • solistul de la byron (când e vorba trupă se scrie cu“b” mic);
  • textierul celor mai multe dintre creațiile muzicale pe care fie le coace cu gașca, fie le prepară, compune și produce singur-singurel;
  • călător și fotograf – dar cine nu e în ziua de azi?! – doar că el se și pricepe.

La un scroll distanță, găsiți și câteva dintre gusturile lui muzicale, link-uri către melodii și o înregistrare în exclusivitate pentru noi, deci, voi. Încă ceva și vă las să treceți la subiect, cântec și voie bună: pe Dan Byron o să-l tot vedeți, auziți și citiți pe aici căci, așa cum îi sugerează și numele, “în mărirea” sa, a ales să se alăture în trup, minte și spirit găștii de la oamenisigusturi.ro. Deci, e practic de-al nostru!
Gata. Enjoy!  

Delia Panait: Am vrea să descoperim ce au domne’ unii de sunt artiști - adică ce te face artist?
Dan Byron: În glumă, să fii artist înseamnă să fii împrăștiat, să nu-ți amintești ce zi e azi sau să nu auzi când te strigă cineva. În serios, înseamnă să ai o sensibilitate aparte, să percepi mai mult decât suprafața lucrurilor. Dacă ai această sensibilitate și nu ai studiat vreodată meșteșugul vreunei arte, să poți transmite și celor din jur "necuvintele", vei fi considerat eventual ciudățel, rareori artist.

Delia Panait: Ai studiat vioara de mic. Unde e granița dintre un notist și un urechist? Contează?
Dan Byron:
 Granița e foarte fină, dar există momente în care contează. O ureche, oricât de bună este, nu poate acoperi lipsa de noțiuni teoretice. Cu alte cuvinte, degeaba te bucuri de culorile unui răsărit la mare, dacă nu știi că cercul ăla roșu e soarele.

Delia Panait: Cânți (și) în engleză, muzica e universală, de unde “încăpățânarea” de a rămâne cu noi, pe la noi?
Dan Byron:
 Am avut momentele mele de îndoială, dar mi-am dat seama că nu mai am 20 de ani și că adaptabilitatea mea nu mai e ce era odată. Și am realizat că dacă aș pleca, o bună bucată de vreme n-aș putea crea nimic, aș fi prea preocupat cu supraviețuirea, iar asta ar însemna că mi-am greșit drumul. Iar România are și părțile ei frumoase, chiar dacă puține. Evident, nu mă refer la peisaje.

Delia Panait: Muzica “e mai bună” în echipă sau ca o trăire individuală?
Dan Byron:
 Sunt momente și momente. Câteodată ai nevoie de companie, câteodată nu. Imediat după concertul Electric Marching Band, care a strâns pe aceeași scenă nu mai puțin de 80 de oameni, am cântat singur, singurel la Teatrul de Artă din București, un spațiu în care încap maximum 80 de oameni în sală.  

Delia Panait: Exceptând byron, nu sunt deloc puține colaborările tale, de la fost solist de trupe rock (Krypton, Urma, Kumm),  până la duete cu Alexandru Andrieș, Nae Caranfil sau Luiza Zan. Cum se întâmplă înțelegerile astea? Ce anume “vă lipește”?
Dan Byron:
 Cred că, dincolo de prietenie, lucrul cel mai important este admirația reciprocă.

Delia Panait: Să presupunem că un cititor oamenisigusturi.ro te-a descoperit de curând (puțin probabil) - dar ce ar trebui să asculte din întreaga ta discografie? Cu ce să înceapă?
Dan Byron:
 Cu ultima piesă (și nu mă refer la ultimul single).

Delia Panait: Care e aia?
Dan Byron:
 Gone Fishing. (n.a. – Gone Fishing e ultima piesă de pe albumul “Eternal Return” – n-ar strica să cumperi track-ul sau albumul întreg)

Delia Panait: Cum poate diferenția rapid un cântec byron de unul de Dan Byron?
Dan Byron:
 Ignorați vocea și o să faceți imediat diferența.

Delia Panait: Cum “merge” Eternal Return? (n.a. album lansat de byron în 2015)
Dan Byron: Din câte aud merge destul de bine, distribuția e mai bună ca niciodată, iar acum, după zece ani de activitate, au mai auzit câțiva oameni de noi. N-am lansat decât două single-uri, dar urmează încă cel puțin două până în toamnă.

Delia Panait: Pune-mi aici niste acorduri / măsuri care te obsedează în ultimul timp:
Dan Byron:
 Summertime

Delia Panait: Care sunt cele mai recente versuri pe care le-ai scris?  Măcar două ne dai? - în exclusivitate.
Dan Byron:
 “Dormi, copile, dormi, somn ușor/Caii verzi de pe pereți îți cântă-n cor...”

Delia Panait: Dintre toate piesele pe care le-ai cântat, care e preferata mamei tale?
Dan Byron:
 Variază, pe moment, cred că Tummo.

Delia Panait: Dacă dau drumul acum la playlistul de pe telefonul tău, ce piesă începe?
Dan Byron:
 Radiohead - Present Tense.

Delia Panait: Câte ore / zile poți rezista fără să asculți sau să cânți muzică?
Dan Byron:
 N-am făcut experimentul ăsta, dar cred că destul, neuronii mei și-au făcut demult radio local.

Delia Panait: Împreună cu byron ați filmat un DVD cu totul inedit - în Salina de la Turda. Există vreun loc în țară în care ți-ai dori să cânți și nu ai apucat încă? Unde?
Dan Byron:
 Nu-ți spun, că parcă văd că-i vine vreo idee lui Codruț. (n.a. Codruț Dumitrescu, managerul trupei byron)

Delia Panait: Apropo de Summertime - unde îți petreci vara, muzical vorbind? Lasă-ne, pe scurt, agenda ta de concerte.
Dan Byron:
 Vreau să mă duc să-l văd pe Benjamin Clementine la Londra, deja știu data și fac planuri. La noi, probabil, o să mă duc la Queen, deși am mari îndoieli (fiind evident un mare fan Freddie), și mai mult ca sigur la Muse, pe care i-am mai văzut, dar mai vreau.

Delia Panait: Da, da... dar agenda ta ca muzician? Pe unde te / vă vedem vara asta?
Dan Byron:
 Cu byron o să fiu prezent la mai multe festivaluri din țară - Guitar Fest (Severin), TIFF (Cluj), Airfield (Sibiu), Shine (București), Spellground (Capidava), Folk you (Vama Veche), etc. 

Credit foto: 1 - Cristian Suțu, 2 - Ioana Bîrdu

Acest articol nu are comentarii. POȚI FI PRIMUL