Există fericire chiar și într-un desert cu bere

Am făcut zilele astea un mic sondaj în micuța mea bulă cu prieteni mâncăi. Mă rog, gurmanzi, dar fiind prieteni, ne permitem. I-am întrebat dacă au avut vreodată bucuria experienței unui desert cu bere. Nici măcar marjă de eroare n-am avut după curizotatea mea, am primit răspuns negativ pe line. Nu e chiar un studiu cu valoare științifică ce am făcut aici, însă mie episodul ăsta îmi confirmă ce scriam într-un articol precedent. Că suntem, totuși, încă la începuturile relației noastre cu băutura asta pe care noi știm cât de mult o iubim, dar pe care încă o descoperim și pe care încă încercăm să o înțelegem. Și nu e nimic rău în asta câtă vreme acceptăm și înțelegem că există fericire în bere chiar și dincolo de terasa cu mese de lemn din mijlocul verii.

Există fericire chiar și într-un desert cu bere, de exemplu. 

Unul simplu, dintre multe altele, pe care vi-l și propun aici. Aș paria pe barba mea că o să vă placă. Doar că n-am barbă. Așa că va trebui doar să mă credeți pe cuvânt. Trebuie doar să faceți rost de ingredientele de mai jos, apoi totul e cât se poate de simplu.

Blat

  • 60 g cacao
  • 200 ml bere neagră
  • 115 g unt moale, adică ținut la temperatura camerei
  • 250 g zahăr brun
  • 2 ouă
  • 170 g de făină
  • ¼ praf de copt
  • 1 linguriță bicarbonat

Cremă

  • 60 g unt
  • 115 g zahăr pudră
  • 30 ml de bere neagră
  • 120 gână de arahide coapte și sărate, dar mărunțite, pentru decor.

În vasul robotului de bucătărie am pus untul și zahărul brun la amestecat. Să știți că nu-i bai dacă n-aveți roboți în bucătărie sau oriunde prin casă, oameni suntem, de-aia se și poate duce rețeta asta mai departe și cu sufletul. Mai greu, ce-i drept. Important e ca untul să fie moale. Și să aveți o lingură de lemn. Doar că în cazul ăsta o să frecați la pasta aia de o să vă iasă peri albi. Cu tot cu sufletul de care ziceam mai devreme. De-aia zic, poate aveți, totuși, un mixer de mână. Ajută mult în viață. 

Dacă e, totuși, robot, și ar fi bine să fie, se lasă la frecat 5-6 minute. Într-un alt bol, separat, se amestecă făina, bicarbonatul și praful de copt, mix pe care îl vom numi simplu: amestec uscat. În alt bol, se amestecă berea neagră cu cacao. Pe ăsta îl vom numi la fel de simplu: amestec lichid. Acum reporniți iar mixerul în vasul în care se află untul frecat cu zahărul, iar peste, unul câte unul, urmează cele două ouă. Se încorporează în bătaia mixerului și cam atât deocamdată.

Respirați, sunteți pe la jumate. Oarecum. 

În continuare, în același bol, se pune în mixer o treime din amestecul uscat (cel cu făină, bicarbonat și praf de copt). După ce se încorporează bine, se pune o jumătate din amestecul lichid (cel cu berea nagră și cacao). Apoi încă o treime de amestec uscat, apoi a doua jumătate de amestec lichid, iar finalul îi revine ultimei treimi a amestectului uscat. Nu uitați că în tot acest timp mixerul e lăsat să-și facă de cap în permanență. 

Blatul care o să rezulte de aici se toarnă într-o tavă de 20 pe 20 centimetri, adâncă de vreo 4 centimetri. Se toarnă după ce tava a fost unsă cu unt și tapetată cu o hârtie de copt. Ca să evităm orice confuzie, hârtie trebuie să acopere nu doar fundul tăvii, ci și pereții acesteia. Se dă la cuptorul încins la 180 de grade pentru 40 de minute. Sau, și mai simplu, că timpul e foarte relativ în cuptoarele astea mai mult sau mai puțin moderne, băgați o scobitoare în aluat după primele 30 de minute. Dacă scobitoarea iese curată, e gata. Altfel, dacă rămân urme, mai aveți răbdare, nu vă grăbiți. 

Când e gata, tava se scoate din cuptor, iar după vreo 5 minute blatul, cu tot cu hârtia de copt, se așează pe un grătar. Să respire, să se răcească, să facă ce vrea el cât faceți voi crema. În caz că n-ați făcut-o deja. 

Pentru cremă, untul se freacă tot cu un mixer, cel de mână e ok, împreună cu zahărul pudră. Nici măcar un minut. Foarte important, untul trebuie să fie moale, lăsat măcar o oră la temperatura camerei înainte. După ce se freacă cele două ingrediente, se adaugă berea neagră. Și iar se mixează. 20-30 de secunde.  Ciocolata se topește la bain-marie, vreo două minute, apoi se lasă la răcit. Cât să nu mai fie foarte fierbinte. După care se pune peste untul frecat cu zahărul pudră și bere. Se amestecă. Când crema și blatul s-au răcit, mai e doar un singur lucru de făcut. Poate cel mai greu. Se întinde crema peste blat, se presară arahidele și asta e tot. Și asta e greu pentru că tare complicat va fi să nu devorați chiar în momentul ăsta toată cărămida de ciocolată. Sfatul meu e să vă abțineți. Și să faceți niște poze înainte. Pe care să le urcați pe Facebook. Lumea trebuie să afle. 

E un desert spectaculos de bun, e moale, e desert de tip pufoșenie, toate aromele se îmbină perfect, e ușor de făcut și o să facă lumea fericită în jurul vostru. 

 

 

Acest articol nu are comentarii. POȚI FI PRIMUL