DIOSA by Simona Strungaru – un proiect “groaznic”.... de interesant.

Cu ceva timp în urmă, primesc un mail: « Pe 30 septembrie, în cadrul festivalului Anim’est - Animation Creepy Night, se lansează noul proiect al Simonei - DIOSA.

Este ceva foarte special, tot pe sistemul de CineConcert, dar cu orchestra mult mai bine pusă în valoare printr-o imagine foarte specială, dar și prin tot felul de procedee cu lumini și camere de filmat. »  - Păstrez anonimatul semnatarului, din considerente evidente, dar am ales să nu păstrez informația în inbox-ul personal. 

Pe Simona am cunoscut-o scurt, între două concerte, la un festival din Ardeal. Era și ea cu treabă. Mi-a fost atunci prezentată în termeni elogioși, însă (~a se vedea mai târziu) nu fără acoperire.  În acele momente exacte era mai “mândră” și mai preocupată de proiectul ei genetic - Maya Sophie – o îngerică energică – așa că am decis că vom relua discuțiile de “oameni mari” când vom avea timp și tihnă. 

Mailul de mai sus ne-a (re)creat ocazia reciprocă, iar oameni&gusturi este prilejul valabil pentru noi toți, ca martori ai traiectoriei brand-ului Simona Strungaru.

Ia-ți timp, va dura nițel lectura discuției – Simona este ea însăși structurată complex, materialul nu putea fi altfel!

DP. Bună, Simona. Noi suntem oameni&gusturi – comunitatea oamenilor care nu se tem să încerce noi gusturi. Pe scurt, de doi ani ești contopită cu propriul brand-concept – Simona Strungaru Symphonics. Adică, Simona Strungaru – compozitoare, orchestratoare și dirijoare -> de unde și extensia Symphonics. Știm că ai trecut prin Conservatorul autohton și printr-un program de masterat la Conservatorul din Amsterdam. Tu ești pentru prima oară la noi, așa că te-aș încuraja să ne spui ce e dincolo de studii și concepte? Cine ești, de unde vii? 

Sunt un muzician în continuă dezvoltare, fascinată de muzică (bine-nțeles), de teatru și arte vizuale. Vin din zona muzicii clasice, pe care am studiat-o ca pianistă de la 4 ani, și pe care o țin aproape în toate incursiunile stilistice pe care le încerc. Traseul meu artistic poate fi asemuit unor continue degustări în căutarea combinației muzicale perfecte…Pornind de la interpretare pianistică, am început să dirijez, dirijând și luând contact direct cu orchestra am prins gust pentru orchestrație și orchestrând am început să compun. Am reușit astfel să îmi împlinesc un mare vis, anume să compun muzică pentru film și teatru. Am dorit întotdeauna să fac și actorie iar prin îndeletnicirea curentă, de compozitor, reușesc să joc un rol chiar foarte important în producțiile din care fac parte.

DP. Când ți-ai zis tu prima oară – eu voi fi dirijoare! ? Și cum ai trecut (depășit) prejudecățile care încă spun că meseria de dirijor este una eminamente masculină? Nu mai departe de luna aceasta s-a desfășurat Festivalul Enescu. Ai avut și tu un recital împreună cu Ansamblul Sonomania. Câte colege de baghetă ai numărat pe scenele festivalului? 

Dorinţa de a dirija s-a înfiripat atunci când am început să cânt concerte pentru pian şi orchestră că solistă şi am simţit nevoia descoperirii în amănunt a specificului instrumentelor orchestrei simfonice, cu care legam dialoguri muzicale. Prefer întotdeauna un solist conştient de rolul său ca partener în muzică, unuia care se poziţionează exclusiv ca lider, neglijând nevoile celor care îl susţin în timpul concertului. Şi asta la final se simte, e o discrepanţă între cele două planuri, cel solistic şi acompaniament, care nu onorează nici una dintre părţi, oricât de virtuozi sau de pregătiţi ar fi cei de pe scenă. Începând să dirijez am descoperit mult mai multe decât mi-am putut imagina la început, atât pe plan tehnic cât şi psihologic. 

M-am bucurat mult să fac parte din Festivalul Enescu şi Bucureştiul Creativ, prin concertul Opera9 pe care l-am dirijat alături de ansamblul Sonomania şi soliştii Antonela Barnat şi Iustinian Zetea. În cadrul acestui concert nouă compozitori români contemporani au scris câte o piesă pe un libret al Ruxandrei Pop, o re-interpretare modernă a mitului lui Oedipe. O muzică proaspătă reflectând starea de spirit a contemporaneităţii, un amalgam de informaţii şi elemente cotidiene, o ucidere a tatălui lui Oedipe, Laios în accident de maşină (Cristian Bence-Muk), bucuria scoaterii ochilor (Diana Rotaru), o şedinţă forţată la psiholog (Diana Simon), un telefon virusat ce îşi atacă verbal proprietarul (Sebastian Dumitrescu) sau acceptarea unei sorţi inexplicabile (Sabina Ulubeanu). 

Ultima întrebare chiar m-a pus pe gânduri… au fost două concerte în Festival în care femeile au avut roluri de conducător, theorbista şi harpistă Christina Pluhar pentru ansamblul L’Arpeggiata şi Anna Ungureanu pentru Corul Naţional “Madrigal” într-un concert împreună cu Ensemble Instrumental de Paris.

DP. Nu te zgârie pe finul tău timpan când cineva nu face acordul de gen și te prezintă “pianist”, nu pianistă ; “compozitor”, nu compozitoare ; „dirijor”, nu dirijoare  etc? Am întâlnit-o în multe interviuri cu muziciene... Iei vreo atitudine în acest sens?

Dacă mă gândesc mai bine, termenul la masculin este încetăţenit doar pentru “dirijor”. Pianiste şi compozitoare au fost mai multe de-a lungul timpului dar dirijoare, nu… Nu iau nici o atitudine pentru că nu dau atenţie acestui detaliu. Nu doresc să demonstrez nimic nimănui în calitate de femeie. Eu îmi fac meseria cu pasiune şi respect faţă de muzică şi de oamenii cu care lucrez. De ce aş fi mai potrivită să cant la pian pe scenă dar mai puţin potrivită pe podiumul dirijoral? Cine înţelege ce fac, o face, iar cine nu, nu.

DP. Ce crezi că e musai să se știe despre meseria pe care o ai și a rămas totuși în întunericul cunoștinței publice?

Faptul că dirijorul vine în slujba instrumentiștilor, reprezentând numitorul comun al tuturor celor de pe scenă.

DP. Despre colaborările cu lumea “pop” se poate citi rapid prin paginile Google, chiar ne -și am întâlnit pe la festivaluri de muzică alternativă, și la TIFF  (cu ale tale cine-concerte –> revenim și asupra acestui subiect), însă curiozitatea mea este dacă prin proiectele tale ți-ai propus să “ieși” din elitismul și dogmele muzicii clasice sau este doar un rezultat firesc al unor abordări noi pe care tu le alegi? 

Noile mele abordări au venit firesc fiind vorba de o transformare, o evoluţie atât că om cât şi ca artist. Făcând parte din fenomenul clasic, nu am perceput niciodată acea ambianţă ca pe una elitistă, ci ca  pe un adevăr înconjurător. În acelaşi timp însă, am fost mereu o mare pasionată de muzici din afara sferei clasice, în special de muzică de dans. Nu am simţit nevoia să evadez din canoanele clasice, ci am început să explorez ce pot face din punct de vedere creativ, dincolo de latura strict interpretativă. Mi-am permis să observ lucrurile dintr-o perspectivă mai îndepărtată şi am realizat că sunt mulţi oameni care nu acordă nici o şansă muzicii clasice, considerând-o inaccesibilă, complicată. 

Să ştiţi că şi de partea cealaltă sunt mulţi care nu consumă decât muzică clasică. Eu ascult muzică foarte diferită şi consider că în orice gen poţi găsi elemente cu care să rezonezi. Depinde de fiecare om să acorde timp muzicilor să îi vorbească pentru a înţelege ce înţelege şi apreciază de fapt. Mi-am lărgit orizonturile, începând să orchestrez şi conduc proiecte pop, rock, alternativ realizând că lumile, deşi diferite, au multe elemente în comun. Ca abordare, muzicienii “clasici” sunt învăţaţi diferenţieze foarte clar stilistic între diferitele perioade ale muzicii culte, de exemplu între baroc şi impresionism sau romantism. 

De aceea, incursiunea înspre alte genuri şi stiluri muzicale din zone diferite muzicii clasice s-a produs pentru mine relativ uşor, înţelegând şi respectând specificul acestora, fie că era vorba de muzică pop (Loredana, Voltaj) , alternativ (Urma), jazz (Bucharest Jazz Orchestra) sau cu influenţe etnice şi totuşi păstrându-mi bagajul informaţional cu care m-am format. Din acest punct de vedere consider că toate fuziunile între orchestra simfonică sau ansambluri instrumentale clasice şi formaţii de alte genuri muzicale îmbogăţesc limbajele muzicale existente şi creează o punte spre un public larg şi mixt şi educat. Oamenii au nevoie şi merită să aibă experienţe noi, să evolueze, să se adapteze. 

În demersurile mele am şansa să îl am alături pe soţul meu, Sebastian Burneci, un muzician şi un om foarte special, care nu numai că înţelege meseria mea dar mă susţine foarte mult în tot ce fac. În ceea ce priveşte cine-concertele, informaţia primită pe ecran măreşte efectul muzicii şi invers.

DP.  Concret – ce e un cine-concert? E ca pe vrremuri când, filmele fiind mute, erau instrumentiști sau orchestre care asigurau live soundtrack-ul filmului proiectat? 

În esenţă, da. Este vorba de muzică însoţind filme mute sau nu. Este o experienţă totală, complexă pentru public, care simte mult mai intens acţiunea de pe ecran, simţindu-se complice la actul artistic. Într-o măsură produsul cinematografic devine mult mai “uman” în timpul cine-concertelor şi cu siguranţă mult mai memorabil. 

DP.  Acum că ne-am lămurit cu chestiunile de bio și trecut, trecem la subiectul care ne interesează direct și reciproc pentru viitorul foarte apropiat: DIOSA

De sunat sună cam așa: 

Uau! Ce e asta?  Ce am ascultat de fapt?

Plutonian Path este una dintre piesele cine-concertului DIOSA pentru evenimentul Creepy Animation Night în cadrul Festivalului Internaţional de Animaţie Anim’est.

DIOSA este cel mai recent proiect al meu, 100% original, în care am unit elemente specifice muzicii clasice (procedee componistice, orchestraţie) cu elemente de muzică electronică, totul într-o zonă de muzică horror. Acest cine-concert este unul special, având ca vizual un material nou realizat de atelierul de animaţie Animation Worksheep, o echipă de 12 animatori, condusă de profesionişti în domeniu (Vlad Ilicievici, Dan Panaitescu, Matei Branea, Luiz Stockler), deci o reală desfăşurare de forţe creative. Subiectul concertului este unul foarte actual - lupta cu timpul. Mai mult, concertului i se va alătura dansatorul Paul Cosma-Cimpoieru care îşi va duce propria luptă cu timpul pe scenă. Din ansamblul DIOSA fac parte Gabriela Petecila (flaut), Bogdan Gugu (clarinet), Iulian Niţică (contrafagot), Sebastian Burneci (trompetă), Cristian Lăbuş (trombon bas), Natalia Pancec (vioara), muzicieni versatili şi experimentaţi cu care colaborez de o bună bucată de vreme. 

DP. Despre evenimentul de lansare a proiectului... sâmbăta asta, 30 septembrie, la Cinema Eforie, de la 12 noaptea  – Creepy Animation Night @Anim’Est.   E cu bilet? Mai prindem locuri? Ai vreun pont pentru cititorii oameni&gusturi? O să ne speriați tare? 

Va fi un eveniment deosebit, unic în România, care merită văzut/ascultat/simţit de toţi cei care sunt în căutare de noi stimuli pe plan artistic.

De speriat... da.

Bilete se pot găsi online. 

DP. E un one-time event sau ce plănuiți mai departe cu DIOSA?

Cu siguranță nu va fi un one-time event. Ce pot spune pentru moment este că vom cine-concerta la Chișinău pe 28 Octombrie, în cadrul ediției de anul acesta a Anim’est.

DP. Se vede și știu că ești o persoană activă și implicată în mai multe proiecte simultan. Simona Strungaru Symphonics rămâne  baza din care se ramifică celelalte sau...? Ce mai ai în lucru? Vreo coloană sonoră? 

Simona Strungaru Symphonics este un concept, este o platforma prin care şi pentru care compun, orchestrez, ș.a.m.d. Diferenţa între SSS şi DIOSA spre exemplu este că DIOSA are deja şi îşi va păstra identitatea sonoră, pe când pentru SSS scriu în stiluri diferite, proiecte diferite.

În această perioadă lucrez la coloana sonoră a piesei de teatru Harun şi marea de poveşti, scrisă de Salman Rushdie, în regia lui Alexandru Berceanu, ce va avea premieră Sâmbătă pe 7 Octombrie la ora 21.00 la Cinema Elvire Popescu,  tot în cadrul Anim’est. Deasemenea, în dată de 9 Noiembrie voi avea alături de SSS (Simona Strungaru Symphonics un cine-concert cu muzică mea pentru două filme mute germane, Die Puppe şi Die Austernprinzessin, amândouă în regia lui Ernst Lubitsch, în cadrul Zilelor Filmului German, la Cinema Eforie.

DP. Avem obiceiul să cerem “experților” o îndrumare în materie. Ne poți oferi un playlist din zona auditivă cu care tu rezonezi în aceste zile: 

Mulțumiri!

Bonus! PE GUSTUL Simonei Strungaru

Motto:  Încerc și (de)gust, ca să nu rămân îngust.          

Muzica pe gustul tău sună… ? Plin

Un instrument pe gustul tău este….? pianul

Arta vizuală pe gustul tău este…? filmul

O carte pe gustul tău este…. ? scrisă de Mircea Eliade

Culoarea pe gustul tău este….? Roșie

Filmul pe gustul tău este…? Amadeus

Serialul pe gustul tău este….? Sons of Anarchy

Dimineața pe gustul tău este…? liberă

Noaptea pe gustul tău este….? pe 30 Septembrie la ora 12, Creepy Animation Night

Petrecerea pe gustul tău este….? cu muzica de dans

X  pe gustul tău este…? cunoscut

Munca pe gustul tău este…?  inspirantă

Un om/oameni pe gustul tău este/sunt….? generos și empatic

Sportul pe gustul tău este? înotul

Un oraș pe gustul tău este….? Veneția

O vacanță pe gustul tău este…? Lângă apă

Ce este dulce pentru tine? Pupicul de la fetița noastră, Maya Sophie

Când te gândești la sărat, te gândești la…? apa mării

Acru ți se pare? Un om fără simțul umorului

Amar îți este…? Gustul berii

Ce te dezgustă? Violența și nedreptatea în general și în mod special față de animale

Gusturile nu se discută, se TRĂIESC!

 

 

Photo Credits: Christina Oné Photography.

 


 

 

Acest articol nu are comentarii. POȚI FI PRIMUL