Bowie, Prince sau Amy, în sufragerie

Vara e anotimpul concertelor: în aer liber, pe stadioane, în piețe publice sau pe terenuri virane - cel puțin în cazul României, care, așa țară europeană cum e ea, nici la ora actuală nu are o sală de concerte fit for A-listeri. Din acest motiv, pe listele marilor agenții de booking internațional, țara noastră e trecută cu roșu când vine vorba de turnee de toamnă-iarnă sau concerte ale unor artiști obișnuiți să cânte în fața unui public de minimum 100.000 de oameni. Așa că, până se mobilizează autoritățile responsabile, trăiască tehnologia modernă! Păi nu ne descurcăm noi și în condițiile astea?

Acu’ vreo 5 ani, chiar de Revelion, ne adunaserăm într-o căsuță de vacanță vreo câțiva oameni, toți având conexiuni directe cu industria muzicală sau cele adiacente ei. Cum n-aveam net, n-aveam pârtii sau zăpadă prin jur, trebuia să găsim ceva activitate indoor, în afară de “ridicatul paharului la gură”. Gazda zice: “hai că am o surpriză pentru voi - aveți chef să mergem la un concert?” Ne uităm uimiți unul la altul, apoi ne uităm pe fereastră, și-apoi, la ceas. Mai era mai puțin de-o oră până “la anu’”, așa că am luat-o ca pe-o glumă și drept o invitație la un concert ce urma să se petreacă anul viitor. Am zis cu toții ‘’da, normal!’’. Mai trec câteva minute și-începe o proiecție pe unul dintre pereți. Eu, una, gândesc și zic: “Serios? Aveți de gând să ne uităm la un film în noaptea de Revelion?” 

În câteva secunde, căsuța noastră a fost invadată de sunetul unui public imens, iar următorul cadru a dezvăluit o scenă. Nu o scenă de film, ci o scenă de concert, cu toate ale sale. De-aici încolo, ce-mi mai aduc aminte sunt următoarele două ore, cu noi toți în picioare, în mijlocul sufrageriei, unul lângă altul - dansat, urlat, cântat, adică experiență de concert per se, cu tot cu durerea de spate și, evident, călcatul reciproc pe picioare. În noaptea aia “am fost” la un concert Robbie Williams. Am fost și la concertul lui din Piața Constituției, dar experiența de sufragerie a surclasat manifestarea publică - din public, nu-i vedeam întotdeauna grimasele sau joaca lui cu ochii, pe când un montaj pentru DVD ne-a permis asta.

De-atunci, din timp în timp, cu precădere iarna, ca să-mi potolesc setea de concerte și așteptarea “până vara viitoare”, retrăiesc acest tip de happening alături de prieteni sau alți interesați, lucru pe care vi-l recomand din plin - chiar ca o alternativă la vizionarea unui film (tot cam o oră jumate - două durează). E-adevărat că un sistem audio performant poate face diferența.

Însă, peste toate acestea, punctul forte al DVD-ului de concert este că te poate așeza în rândul unu la cântarea unor artiști pe care nu ai apucat niciodată să-i vezi. Și nu neapărat din motive locative, ci pentru că s-au dus să cânte pe alte planete sau în alte universuri, unde noi, pământenii, încă n-avem acces.

Așa se face că, pe agenda mea de concert în sufragerie, se află acum următorii grandioși pierduți, cu ale lor performance-uri pe DVD:

David Bowie

A Reality Tour este un album live lansat pe 25 ianuarie 2010. Sunt înregistrate două spectacole din Dublin, din 2003. Setlist-ul îl vedeți și voi, da?

Prince

Live at Aladdin, Las Vegas a fost scos în 2003, iar concertul a avut loc pe 12 decembrie 2002. Sunetul a fost înregistrat direct din consola de mix a inginerului de sunet cu care Prince a colaborat aproape toată viața, Scottie Baldwin.

Amy Winehouse

Acesta a fost filmat pe 29 mai 2007, la Bush Empire Shepherd din Londra, Anglia. Sunetul de pe DVD a fost lansat anul trecut și pe vinil.

N.B. - Un DVD poate costa ceva, dar, în fond, și pe bilet ai da bani, nu? Și-apoi nu știi dacă ai prinde un loc atât de bun precum cel rezervat ție, în propria sufragerie.