Satira este arma celor mulți și slabi în fața puternicilor zilei tentați să abuzeze de puterea lor, spune un personaj din Radio Cortile (BuzzRadio), film italian aflat și el în competiția Festivalului de comedie de la Cluj, eveniment ajuns în 2016 la a opta ediție. Am ales 4 pelicule dintre cele văzute la Comedy Cluj, filme care arată că, prin comedie, nicio temă gravă (socială, politică sau culturală) nu este tabu, dacă umorul este de bună calitate, iar autorii sunt suficient de inteligenți și inspirați în abordarea lor.
1. Afacerea Est (regia Igor Cobileanski, 2016)
Prezentat după gala de închidere la Comedy Cluj și aflat deja în cinematografe, Afacerea Est e povestea unui profesor de muzică decis să facă rost de bani pentru nunta cu rubensiana lui iubită, Veronica. Afacerea pentru care își vinde scuterul îl va purta într-o călătorie inițiatică prin Republica Moldova, într-o comedie dulce-amară despre moravurile est-europene.
Igor Cobileanski (Umbre, La limita de jos a cerului) atinge un subiect complex și grav precum corupția din spațiul ex sovietic printr-o comedie deloc superficială, inteligent scrisă și bine jucată. Povestea inocentului profesor care se lasă corupt din iubire are în dialoguri candoarea unor povestiri de Cehov sau Gogol, imaginea atent îngrijită are ceva din cadrele filmelor lui Wes Anderson, iar exterioarele surprinse pe drumul de-a lungul Republicii Moldova mi-au adus aminte de poezia dezolantă din filmele italiene neorealiste. Afacerea Est e dovada că temele sociale grave și comedia bună nu se exclud.
2. Highway to Hellas (Germania, 2015, regia Aron Lehmann)
Din când în când, se întâmplă că un film să-mi amintească faptul că nu mergem la cinema doar că să evadăm din realitate sau să ne exersăm spiritul citic deconstruind o poveste mai bine sau mai puțin bine spusă pentru a emite, în cele din urmă, o judecată de valoare. Mergem la film și pentru a simți emoția pe care autorul/autorii reușesc s-o transmită prin această convenție care este limbajul cinematografic. Mergem la film că să ne exersăm și empatia. De asta mi-a adus aminte producția germană Highway to Hellas.
Filmul care începe cam ca un banc - un bancher neamț se duce într-o insulă grecească să verifice statusul investiției germane în Grecia - a câștigat premiul publicului la Comedy Cluj. Este posibil că acestă comedie tandră - care e (și) un tribut adus clasicului Zorba grecul – să ajungă și în cinematografele noastre la începutul anului viitor.
3. La noche que mi madre mató a mi padre (Spania, 2016, regia: Inés París)
"Ce va face Isabel, o actriță de 40 de ani care nu prea mai găseşte roluri, pentru a-şi convinge soțul-regizor să-i dea rolul principal din următorul lui film?" Cum să ratezi o comedie spaniolă cu un subiect de genul ăsta?
O comedie imprevizilă care nu se sfiește să dezvăluie multe dintre secretele care țin de culisele vieții de actor, La noche que mi madre mató a mi padre a câștigat marele premiu al juriului la festivalul de la Cluj și premiul pentru pentru Cea mai bună interpretare – acordat actriței Maria Pujalte
De menționat:
Atomic Falafel (Israel, 2015, regia Dror Shaul)
Până nu vezi o comedie israeliană precum Atomic Falafel, care dezamorsează prin umor tensiunile politice clasice dintre Israel şi Iran, nu afli cât de importantă e mâncarea în cultura evreiască sau cum poate suna hip-hopul în limba persană.
Comparat cu Dr. Strange Love al lui Staney Kubrick datorită insolenței cu care abordeaza un subiect atât de grav precum un eventual conflict nuclear între Israel și Iran, filmul i-a adus regizorului scenarist Dror Shaul premiul pentru scenariu la Comedy Cluj.
De vrei să-ți faci și tu vocea auzită, te invităm să te Conectezi cu Facebook