Cum să ai șansa unui interviu cu regizorul sud-coreean Park Chan-wook, autorul deja clasicului Oldboy (2003), și să nu-l rogi să-ți recomande 3 filme esențiale pentru el? Asta a fost una dintre întrebările pe care mi le puneam înainte de interviul pe care i l-am luat lui Park Chan-wook la Festialul Internațional de film Anonimul din acest an, acolo unde a fost invitat de onoare și unde s-a proictat cel mai nou film al sau, The Handmaiden, film care rulează în aceste zile în cinematografe.
Citisem undeva că Park Chan-wook, un regizor cu studii de filosofie care a practicat o vreme și critică de film, mărturisea că Vertigo (1958, regia Alfred Hitchcock ) a fost filmul care l-a convins să încerce regia de film. Regizoul sud coreean a fost însă suficient de generos încât să-mi recomande și alte 3 titluri dintre filmele esențiale pentru el.
G.M.: Aveți o listă cu 3 filme esențiale pe care ați dori să o împărtășiți cu noi? Știu că unul dintre ele trebuie să fie Vertigo. Am citit undeva că v-a plăcut foarte mult și v-a influențat, într-un fel, cariera.
P.C-w: A menționat de atâtea ori Vertigo, așa că mai bine nu-l contorizează și revine cu alte 3 titluri de filme. Primul ar fi „The Leopard”, al regizorului Luchino Visconti, iar al doilea este „The Housemaid”, în regia coreanului Kim Ki-young. Al treilea film este al regizorului Mikio Naruse și se numește - în japoneză „Midareru” (tradus „Yearning”).
1.Il Gattopardo /The Leopard (1963, regia Luchino Visconti)
NR: Primul film menționat de Park Chan-wook, ecranizarea unicului roman scris de Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Ghepardul regizorului Luchino Visconti este un film epic, amplu și foarte dens la nivel narativ care evocă o perioadă importantă din istoria Italiei, în particular a Siciliei: războiul dus de Giuseppe Garibaldi pentru unificarea Italiei și declinul nobilimii siciliene.
Tabloul istoric reușit de Visconti este unul plin de culoare și detaliu, iar grandoarea mizanscenei și vedete precum Burt Lancaster, Alain Delon sau Claudia Cardinale fac din Ghepardul un spectacol epic copleșitor. Versiunea integrală a filmului Il Gattopardo are 3 ore și 25 de minute.
2. The Housemaid (1960, regia Kim Ki-young)
NR: Al doilea film recomandat de Park Chan-wook este opera unui conațional. Kim Ki-young este un regizor sud-coreean excentric ignorat multă vreme chiar în propria-i țară. Filmele sale erau poate prea curajoase pentru Coreea de Sud a secolului trecut, nu se feresc de teme erotice, iar femeile fatale din poveștile sale, deși au adus spectatori în săli, i-au făcut pe critici să-l considere un regizor superficial.
The Housemaid a fost un succes de box office în 1960. Thrillerul domestic care abordează frontal și fără menajamente teme sociale grave din Coreea secolului trecut, a fost redescoperit de public 1997, cu ocazia unei retrospective dedicate regizorului Kim Ki-young la Festivalul Internațional de Film de la Pusan. Inteligent gândit, filmat în alb-negru în interioare sufocante care accentuează tensiunea poveștii, The Housemaid își păstrează aerul de thriller solid care merită revăzut în orice epocă.
3. Midareru/ The Yearning (1964, regia Mikio Naruse)
NR: Al treilea film nominalizat de Park Chan-wook, este o dramă minimalistă din zona filmului observațional, Midareru (The Yearning) al japonezului Mikio Naruse și reprezintă un succes al cinematografiei asiatice în Europa. Povestea văduvei de război Reiko Morita (jucată de Hideko Takamine), care încearcă să păstreze micul magazin moștenit de la soțul ei într-o Japonie care se umple treptat de supermarketuri moderne, i-a adus actriței japoneze Hideko Takamine un premiu de interpretare la Festivalul de Film de la Locrano din 1964.
De vrei să-ți faci și tu vocea auzită, te invităm să te Conectezi cu Facebook