3 filme noi, ecranizări după opere literare celebre

Din când în când, autorii de film simt nevoia să se întoarcă la textele clasice ale literaturii. Poate datorită vreunei obsesii personale, poate pentru că unele opere literare rezistă atât de bine probei timpului, poate fiindcă textul literar în cauză e atât de cinematografic încât ecranizarea este inevitabilă. Așa se face că din proza existențialistă a lui Jean Paul Sartre se naște un thriller istoric, dintr-o nuvelă de Dostoievski poate apărea o comedie neagră britanică, iar dintr-un roman american modern David Cronenberg reușește să construiască în stilul său deja clasic un thriller filosofic contemporan. 

1. Childhood of a Leader (regia Brady Corbet, 2015)

Copilăria unui stăpân, nuvela lui Jean Paul Sartre din Zidul (volum de proză scurtă apărut în 1939), este un prilej minunat pentru filosoful francez de a sublinia, într-o cheie deseori cinică, tarele micii burghezii franceze de la începutul secolului XX. Din copilăria neclară și ambivalentă din punct de vedere sexual, prin episoadele primelor experiențe erotice - inclusiv homosexuale - și până la antisemitismul violent al tinereții, Sartre își suprinde fără menajamente personajul – Lucien Fleurier, descendentul unei familii de industrasi de provincie- în toate micile sale zbateri existențiale pentru a-l abandona apoi inevitabilui sau destin de stăpân: o căsătorie de conveniență și preluarea afacerii familiei. 

Filmul lui Brady Corbet, Chidldhood of a Leader - un remarcabil film de debut- păstrează doar primele episoade din copilăria eroului lui Sartre și construiește, cu atenție, din detalii sinistre, condițiile familiale dar și istorice în care au apărut la începutul secolului XX, un Hitler sau un Mussolini. Regizorul/co-scenarist a lăsat dinadins nelămurită figura stăpânului/dictatorului ajuns la maturitate și s-a concentrat asupra conflictului intim dintre copilului disciplinat cu severitate și autoritarii săi părinți. 

Nu-i nimic violent la modul explicit în Childhood of a leader, însă violența se insinuează și se acumulează într-un fel zguduitor care te copleșește în final prin amploarea sa istorică. Coloana sonoră semnată de Scott Walker contribuie din plin la aerul sumbru al poveștii. 

Regizorul Brady Corbet a reușit o excelentă și înspăimântătoare paralelă între copilul pedepsit în virtutea unei morale familiale foarte riguroase și Germania de după primul război pedepsită în virtutea unui tratat - cel de la Versailles - prin care s-a încercat disciplinarea ei asemenea unui copil pedepsit care, simțindu-se umilit, sfârșește prin a se răzvrăti cumplit împotriva autorității. 

2. Double (regia Richard Ayoade, 2013)

Considerată multă vreme de către critică drept o proză minoră de tinerețe, rezultatul influenței pe care Gogol a avut-o asupra tânărului Dostoievski, nuvela Dublura (Omul dedublat în unele traduceri românești), e redescoperită acum ca fiind o mică bijuterie din opera timpurie a marelui maestru al prozei ruse. 

Dublura dostoievskiană – apărută în 1846 - este, pe scurt, povestea măruntului funcționar de stat din Sankt-Petersburgul secolului XIX, Iakov Petrovici Goliadkin, și a ambițiilor lui sociale și sentimentale uzurpate de apariția unui dublu (un doppelgänger pe care Dostoievski îl numește Goliadkin junior) care reușește în toate privințele în care Goliadkin-seniorul eșuează. Textul pare acum inepuizabil dacă ne-am apleca asupra lui cu instrumentarul psihologic pe care psihanaliza ni l-a pus la dispoziție. Plecând de la o temă obișnuită în romantismul german, Dostoievski construiește cu migală fragmentarea psihicului unui Goliadkin care, în urma unei profunde traume psihice și sociale, cade pradă mașinațiunilor unui alter-ego născut din propriile sale frustrări.

În 2013, britanicul Richard Ayoade (devenit cunoscut în urma producției din 2010, Submarine) reimaginează într-o cheie modernă povestea funcționarului uzurpat din propria sa viața de către o dublură mult mai adaptată social. Ayoade sesizează cu inteligență umorul negru al textului dostoievskian și îl distribuie pe cameleonicul Jesse Eisenberg în rolul pricipal. Decorurile riguroase, cuorile reci și imaginea întunecată și amenințătoare îi permit regizorului britanic să pastreze ceva din aerul tragicomic și straniu al poveștii dostoievskiene.

3. Cosmopolis (regia David Conenberg, 2012)

Americanul Don DeLillo, de două ori câștigător al premiului Pulitzer, a scris al treisprezecelea său roman, Cosmopolis (2003), într-un stil minimalist și tăios. Volumul, care investighează în profunzime resorturile psihologice ale unui tânăr miliardar din generația dot com, Eric Packer, a fost conceput cu o minuțiozitate stilistică rar întâlnită: DeLillo a scris fiecare frază pe cate o foaie, lucrând apoi la fiecare separat de restul textului. 

Filmul Cosmopolis, regizat de David Cronenberg și apărut în 2012, a fost primit cu reticență de critică. Lui Cronenberg i s-a reproșat o stilizare excesivă în detrimentul emoției, însă nu cred că există vreun alt regizor care să rămână fidel spiritului cărții și în același timp să ilustreze cu o așa precizie geometrică nebunia tanărului miliardar Eric Packer, acest American Psycho al epocii internetului.

Aerul glacial al filmului e un cadru perfect de desfășurare a luptei surde duse de Eric cu propria să natură umană. De-a lungul unui halucinant drum cu limuzina/birou în care personajul principal își duce mare parte din viată, mintea tanărului erou scăpa de sub controlul algoritmilor prin care - cu încăpățânarea eroilor din tragedia greacă - are ambiția de a explică întreagă lume, sfidând astfel capriciile și asimetriile naturii. 

Sursa:

http://childhoodofaleaderfilm.com/

https://www.youtube.com/watch?v=KPxNKEQLsmY

https://en.wikipedia.org/wiki/The_Double_(2013_film)