3 filme despre Jurnalism

Spotlight (2015), filmul recompensat anul acesta cu Oscarul pentru cel mai bun lungmetraj a readus cumva la viață un gen cinematografic abandonat o vreme, filmul cu și despre ziariști. Dincolo de clișeele inevitabile ale genului, am simțit puțină nostalgie uitându-mă la Spotlight-ul regizat de Tom McCarthy. Povestea filmului are la bază investigațiile reporterilor de la publicația americană Boston Globe din 2003. 

Deși au trecut numai 13 ani de la perioadă acelor povești, jurnalismul s-a schimbat enorm de atunci. Pare într-un plin proces de redefinire astăzi când tehnologia informațională și noile modele economice îl obligă să se întrebe care sunt rosturile lui contemporane și prin ce se dieferentiaza el de PR, comunicare, blogging etc. 

Nu mi-e ușor să fac o lista cu pelicule despre jurnalism care să nu includă filme cult precum All the President's Men (1976), The Network(1976), Salvador (1986) sau Good Night and Good Luck(2005). Acestea sunt bine cunoscute. Așa că rețin 3 filme care tratează fiecare această profesie din perspective diferite, dar converg într-un punct: jurnalismul nu e deloc o profesie ușoară.

1. Citizen Kane, 1941, Orson Welles

Orson Welles avea 26 de ani când a regizat această capodoperă care rezistă cu demnitate în toate topurile celor mai bune filme din istoria celei de-a șaptea arte. Welles s-a inspirat din biografia unuia dintre primii moguli ai presei americane, William Randolph Hearst. Considerat de unii critici “marele film american” prin excelentă, Citizen Kane a adus – pe lângă numeroase inovații în materie de narațiune și tehnică cinematografică- o perspectivă complexă asupra eticii jurnalismului. Personajul principal- Charles Foster Kane, interpretat chiar de Orson Welles- rămâne și astăzi, la 75 de ani după apariția filmului, o referință pentru ceea ce înseamnă sau ar trebui să inseamne un patron de presă și o privire profundă asupra felului în care funcționează industria media.

 2. Shock Corridor, 1963, Samuel Fuller

Unul dintre marii regizori care au schimbat istoria filmului independent american, Samuel Fuller, a început să lucreze într-o redacție de ziar la numai 12 ani, prin anii 20-30.

Experiență acestei profesii care înseamnă o presiune psihică imensă în unele momente l-a făcut că în 1963 să scrie și să regizeze Shock Corridor, unul dintre filmele fundamentale despre jurnalism, în opinia mea. Plotul din Shock Corridor este un pretext excelent pentru a explora limitele jurnalismului de investigație: un ziarist care visează să câștige Premiul Pulitzer se internează într-un spital de boli psihice sub o falsă identitate pentru a lămuri mai multe crime misterioase. Samuel Fuller este nemilos cu personajul principal al filmului, jurnalistul care-și pierde încet, încet mințile încercând să afle adevărul. 

 3. La dolce vita, 1960, Federico Fellini

Nici marele Federico Fellini n-a rezistat tentației de a aborda jurnalismul. A făcut-o în La Dolce Vita, în stilul său personal și pasional. Și a abordat un tip aparte de jurnalism, cel monden, al revistelor de bârfe și scandaluri.

Povestea câtorva zile din viață de noapte a ziaristului Marcello Rubini (jucat de Marcello Mastroiani),  La Dolce Vita - care a câștigat Palme d’Or la Cannes- continuă să ne obsedeze și azi. Că e vorba despre fotografii care vânează vedete, cotroversatii paparazzi, despre limitele morale ale jurnalismului monden, ori despre exhibiționismul vedetelor, La Dolce Vita e mereu actual. În 2013, un alt regizor italian, Paolo Sorrentino, a omagiat La Dolce Vita printr-un film care a devenit imediat celebru: La Grande Bellezza.