Uite-așa o pierzi, dar câștigi premiul Pulitzer*

Junot Diaz. Ce nume frumos. Se pronunță Ju-no. Dacă nu aș ști mai bine, aș zice că e purtat de vreo domnișoară din America Latină, la fel cum mulți elevi români cred că Nichita Stănescu e poetă. Dar nu, Junot Diaz e un dominican de vreo 40 și un pic de ani, cu chelie, mustață, și o forță incredibilă: poate să te facă praf printr-o propoziție de trei – patru cuvinte.

Uite-așa o pierzi” (traducere de Daniela Rogobete, Black Button Books, 2016) e al treilea volum al autorului americano-dominican, o colecție de povestiri care se învârt, în mare parte, în jurul lui Yunior (din nou, ce nume frumos), un imigrant dominican din New Jersey. Prin ochii personajelor sale, Diaz ne trimite direct pe o canapea din apartamentul unor familii și indivizi rupți între viitorul promis strălucit într-o țară nouă și rădăcinile natale, care se întind puternice, peste orice. Diaz scrie despre mame cu privirea plecată, tați abuzivi, frați șmecheri, dar doborâți de suferințe trupești, femei tinere, fără prea mari experiențe, dar care știu să se folosească de rotunjimile lor ca să obțină totul, corupți, băiețași și bărbați care suferă de singurătate. 

„Nu sunt un om rău. Știu cum sună asta – defensiv, fără scrupule – dar e adevărat. Sunt ca toți ceilalți: slab, plin de greșeli, însă cumsecade în felul meu. Totuși Magdalena mă contrazice. Ea mă considera un dominican tipic: un sucio, un nenorocit. Vedeți voi, acum câteva luni, când Magda mai era încă iubita mea, când nu trebuia să fiu atent la absolut orice, am înșelat-o cu gagica aia cu o claie umflată de păr, după moda freestyle a anilor ’80”

Junot Diaz a câștigat premiul Pulitzer pentru ficțiune în 2008 cu romanul „The Brief Wondrous Life of Oscar Wao” (tradus la noi „Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao”, Editura Polirom, 2008). E un tip care ar putea să facă relaxat stand-up comedy. Serios, trebuie să-l căutați pe YouTube să-l vedeți & auziți vorbind, mișcându-se, citindu-și scrierile. He is something else.

Scriitura din „Uite-așa o pierzi” pare extraordinar de simplă. Viața e povestită parcă de un copil de 12 ani, în propoziții scurte, uneori la persoana a II-a singular (!!!), dar care sunt atât de atent făurite că pot avea efectul pe care mi-l imaginez că-l aveau frazele alea super lungi din Madam Bovary acum 100 de ani. Le simți, le vezi, te lovesc, sunt acolo unde trebuie să fie ca să nu le uiți. E tare Diaz, vă zic sigur, un scriitor care poate să emoționeze și un millenial care se ascunde după cea mai uzitată scuză a generației: n-am răbdare. Cu Diaz nici nu-ți trebuie.

„Am stat treaz nopți la rând și când Bătrânul s-a întors de la UPS notam orele de sosire ale trenurilor din Princeton Junction – li se auzeau frânele din living, un scrâșnet de roți chiar la sud de inima mea”

Deci, 9 povestiri de citit, dar dacă vreți să începeți cu cea mai bună, începeți cu ultima, Ghidul infidelului în dragoste, care face ce promite, adică îți pune în față o oglindă ca să vezi tot ce ai greșit în relațiile vieții tale, chit că ai înșelat, chit că nu ai înșelat pe nimeni. Poate doar pe tine. 

Nu pot să nu zic și de Invierno. E despre niște copii care văd pentru prima dată în viața lor zăpadă, dar nu au voie să iasă afară. Despre o închisoare construită de părinți ca să-și protejeze odraslele. Rupătoare.

Cinci stele din cinci pentru acest volum pentru care am uitat să cobor din metrou și am văzut prima dată cum arată stațiile alea din capăt, în Berceni, unde metroul iese la suprafață.

*Junot Diaz nu a câștigat premiul Pulitzer pentru volumul „Uite-așa o pierzi”, ci pentru „The Brief Wondrous Life of Oscar Wao”, dar mi se pare mișto jocul de cuvinte din titlu.

Cartea poate fi găsită aici.

Acest articol nu are comentarii. POȚI FI PRIMUL