Relație toxică, mon amour

Am citit „Luminița, mon amour” de Cezar Paul-Bădescu (ediție nouă, Polirom, 2016), romanul care stă la baza filmului „Ana, mon amour” regizat de Călin Peter Netzer (și care tocmai i-a adus Danei Bunescu, cea care a montat filmul, un premiu la Berlin) pentru că abia aștept să ies din cinema și să le zic oamenilor dispuși să mă asculte că „în carte nu e chiar așa”. Dacă și tu vrei să fii genul ăla de om, îți recomand să faci ca mine. Să vezi și de ce.

Romanul îi urmărește pe Cezar (naratorul) și Luminița de-a lungul a treisprezece ani de relație surprinzătoare. Spun surprinzătoare, pentru că începutul acestei legături nu pare deloc promițător: cei doi sunt niște tocilari de la Litere care își petrec prima noapte împreună povestind despre literatură într-o cameră de cămin jegoasă din Grozăvești. E prin anul 2000. În plus, el nici nu e prea atras de ea, în principal pentru că Luminița are foarte mult păr pe mâini și suferă o criză destul de ciudată în patul băiatului, care, destul de neinițiat, nu știe cum să reacționeze.

În ciuda acestor premise, relația lor, bazată inițial pe foarte mult sex, se întinde și le acaparează/distruge viețile. Luminița începe să dezvolte frici și refuză/nu mai poate să se dea jos din pat, iar Cezar își asumă rolul (nașpa) de îngrijitor al fetei.

Nebunia atrage nebunie, sunt absolut convins de asta, și personajele lui Bădescu se mănâncă unul pe altul (mai mult ea pe el), dar pare că nu-și pierd deloc speranța de mai bine. Băiatul caută mereu o soluție pentru iubita lui, care îi poartă de la Spitalul 9, în Drumul Taberei, la Botoșani și până în mrejele ortodoxismului.

Scris cu umor, romanul e o căutare a unei explicații pentru boala Luminiței, dar și pentru dorința lui Cezar de a rămâne lângă ea. Povestea e întreruptă de câteva e-mailuri: începe cu un e-mail de la el către ea, pe la mijloc sunt niște mail-uri de la el către un prieten și se încheie minunat, cu un e-mail de la ea către el. Deci Luminița are ultimul cuvânt în această poveste de dragoste toxică, dar ce poveste de dragoste nu este, până la urmă, toxică?

Acest articol nu are comentarii. POȚI FI PRIMUL