“No Man’s Land”, când un film de Oscar devine spectacol de teatru

După “Vizita bătrânei doamne” de Friedrich Dürrenmatt și “Furtuna” de William Shakespeare, regizorul bulgar Alexander Morfov a revenit pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti cu un nou spectacol, de data aceasta o adaptare după „No man’s land”, filmul lui Danis Tanović distins cu un Oscar pentru cel mai bun film străin în 2001.

Povestea este simplă, dar foarte emoţionantă, chiar dacă se referă la un conflict militar pe care mulţi l-ar vrea uitat (sau l-au şi uitat deja), cel din fosta Iugoslavie. În tranşeele războiului se află pe de o parte Cera (Mihai Călin) şi Ciki (Richard Bovnoczki), iar pe de cealaltă tânărul Nino, interpretat de Ciprian Nicula. După o explozie care îl răneşte destul de serios, Cera află că i s-a „plantat” sub corp o mină, cât timp a fost inconştient, iar la o mişcare mai bruscă sau la o tentativă de ridicare ar sări în aer. În ajutorul său sare Ciki, dar apar în peisaj şi „ştrumfii”, adică militarii ONU care erau în zonă pentru menţinerea păcii. Numai că apariţia inamicului Nino tulbură serios apele, chiar dacă acesta descoperă că în copilărie era vecin şi prieten cu Ciki. Despre dezamorsarea conflictului şi a minei ar fi puţine lucruri de spus, dar ele se descoperă cel mai bine în montarea autentică a lui Morfov.

Regizorul bulgar acordă credit tinerilor actori, lăsându-i lui Ciprian Nicula misiunea grea a unui rol principal, încărcat de emoţie. Chiar dacă pe alocuri gesturile tânărului actor amintesc de partitura sa din spectacolul „O întâmplare ciudată...”, unde interpretează un copil autist, totuşi i se potriveşte foarte bine rolul tânărului recrut de 19 ani, total depăşit de războiul în care se găseşte.

Mihai Călin reuşeşte din nou un rol de excepţie, după ce în „Furtuna” regizată de acelaşi Morfov a făcut un Caliban premiat la Gala UNITER pentru cel mai bun actor într-un rol secundar. De data aceasta, din postura de imobilizat pe o mină care îl ţintuieşte la pământ, actorul reuşeşte să fie şi tragic şi comic, convingător şi real. La fel şi partenerul să de scenă, Richard Bovnoczki, care dă viaţă unui personaj cu multe stări conflictuale.

Roluri pline de umor, cu situaţii amuzante în ciuda războiului, interpretează şi actorii Marcelo S. Cobzariu (Rambo), Eduard Adam (Celo, ofiţer sârb), Vitalie Bichir (Bosko), Mădălin Mandin (Emir, soldat bosniac). Cu toţii sunt parte a unui conflict în care inamicii sunt de fapt prieteni, iar trocul între cele două părţi beligerante este la ordinea zilei. Ceea ce însă scapă televiziunilor avide de violenţă, controlate mai mult sau mai puţin discret de şefii militari care fac paradă la căpătâiul victimelor, nepăsându-le de fapt de viitorul deznodământ. 

Umor negru, satiră la adresa unui conflict militar, dependenţa de mass media şi absurdul unor situaţii paradoxale, în care vechii prieteni devin inamici de moarte, toate acestea fac din cea mai recentă premieră a Naţionalului bucureştean un spectacol de neratat, în care acorduri de Doors sau Bob Dylan însoţesc tradiţionalele ţigări (ne)poştite între camarazi, într-o scenografie inspirată, semnată Nikola Toromanov şi în luminile  magice concepute de Chris Jaeger.

Premiera oficială are loc pe 16 noiembrie, la Sala Studio a TNB. Spectacolul nu este recomandat persoanelor sub 16 ani. 

Photo credits: Florin Ghioca.