Karl Ove Knausgård. Lupta mea. Cartea întâi.

O poveste despre oricare dintre noi

Din 2009 pâna în 2011, Karl s-a pus să-şi scrie autobiografia. I-au ieşit 6 volume. Cartea întâi: Moartea unui tata este prima din seria de şase, toate puse sub acelaşi nume: Lupta mea. Şi fix despre asta este vorba, despre o viaţă ca oricare alta, cu multe momente duse în rutină, pentru că, nu-i aşa, până la urmă toţi avem parte de asta. Însă, în cazul de faţă, ni se prezintă o autobiografie cu dublu rol, aceea a unui scriitor, dar şi nevoia de confidenţă a unui om. Iar mixul vine cu o abordare nouă, de a explica plictiseala în cel mai captivant mod.

Copilul Karl Ove îşi duce viaţa într-un oraş mic, uşor de confundat cu un sat, iese cu prietenii lui Jan Vidar & Per, îi place o fată, pune de-o formaţie, visând să ajungă mare muzician, cumpără bere cu ajutorul baieţilor mai mari, ascultă muzică şi n-o duce deloc bine în relaţia cu tatăl. Toate lucrurile astea ne sunt prezentate în cele mai mici detalii, însă cititorul rămâne intrigat şi dă pagină cu pagină, în căutarea următoarei întâmplari lipsite de substanţă, dar scrisă ca şi cum ar fi un eveniment unic, demn de a fi povestit.

Rămânem martorii fiecărui detaliu, pentru că învăţăm un nou ritm, un altfel de timp, care până la urmă, este al nostru, al tuturor. Nu fiecare zi vine cu artificii sau spectacol; în mulţimea de zile, stau multe în care nu ni se întâmplă nimic. Şi Karl Ove Knausgård ne face curioşi despre banal.

Evenimentele se succed intuitiv, se întâmplă lucruri rupte din viaţa oricăruia dintre noi. Cineva din familie îşi duce viciul la pachet cu victimele colaterale, apare o soţie, chiar şi a doua, copii, planuri profesionale concretizate, eşecuri dictate de recenzii nu tocmai favorabile, gesturile mărunte ale celor dragi care cer armistiţiu. Pagini întregi despre muzică sau artă, despre literatură sau gânduri-problemă, care îşi găsesc până la urmă soluţia, sau nu, de la cele mai neînsemnate amintiri, până la cele care vin cu o sinceritate copleşitoare, abruptă, incomodă. De fapt, toată cartea este o lecţie de francheţe. Că nu-i uşor să te dezbraci în faţa a câteva sute de mii de oameni, mai mult, să-i dezbraci şi pe cei de lângă tine.

Karl Ove spunea într-un interviu că există o libertate fără limite atunci când ne ducem copilăria şi una plină de restricţii, pe măsură ce se adună anii. Iar adevărul e că, dacă ar trebui să dăm check-in acolo unde găsim fericirea şi libertatea, mulţi dintre noi ne-am limita la copilărie.

I sometimes think that childhood is where the real meaning of life is located, and that we, adults, are its servants, that that’s our purpose.

Dar dacă, din senin, ne dorim puţină libertate, e suficient să ascultăm muzică.

I’m very much frozen emotionally—that’s how it is to be an adult; it wouldn’t work if the world was as close as it was in childhood — but in music, everything is melting. For a while, that is.

De același autor - Lupta mea. Cartea a doua: Un bărbat îndrăgostit.

Acest articol nu are comentarii. POȚI FI PRIMUL