Dragostea e foarte complicată / Mai ales între un băiat și o fată*

Băieți și fete, că sărbătoriți Valentine’s Day, că sărbătoriți Dragobete sau niciuna dintre cele două, o poezie de dragoste nu poate să facă niciun rău, doar foarte mult bine. În luna iubirii, care poate să fie oricare dintre cele 12 luni ale anului, sau chiar a 13-a lună a anului, un fel de al 13-lea salariu al iubirii, am ales să transcriu aici câteva poezii dintr-un volum-bijuterie, „111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română” (Nemira, 2016) atent meșterit de duo-ul Marius Chivu & Radu Vancu. Poemele sunt împărțite pe trei capitole și eu vă dau preferatul meu din fiecare capitol, în speranța că o să le căutați și pe restul, pentru că a fost foarte greu să aleg.

1. ÎNCEPUTURI, ÎMPLINIRI, ÎNĂLȚĂRI

Poem de dragoste (la Satu-Mare) – Ion Mureșan (cartea Alcool, 2010)

Ea are ochii ca două legi abrogate.
Ea are ochii ca două încăperi de arhivă
în care eu peste mine, eu peste mine, eu peste mine stau stivă
legat și mă umplu de praf și păcate.

Ea are ochii încercuiți de gheruțe.
Ea are ochii încercuiți de țepi foarte dulci,
Încât îți vine s-o legi și s-o culci
într-un pat cu mămăruțe.

Ea e sălbatică și-i mereu gata-gata să sară
și să muște și-i gata-gata să adoarmă în mijlocul săriturii.
Ea are capcane cu miere în jurul gurii,
încât îți vine să tragi peste ea cearșaful pădurii.
Ea este verde și amară.

Ea este foarte blândă, foarte frumoasa și foarte periculoasă.
Cetățeni, n-o lăsați să iasă din casă.

2. ÎNDOIELI, ÎNSINGURĂRI, ÎNCHEIERI

*** - Dan Sociu (Cântece excesive, 2005)

aș vrea să-ți pot vorbi
cu blândețe
ca și cum ferestrele
casei noastre
ar da înspre mare
și zilele ni le-am petrece
privindu-ne
și seara ai picta
sau ai țese
și prietenii ar veni la noi
înotând
și organele noastre
și-ar fi uitat pentru totdeauna
activitățile fasciste
și viața noastră ar fi curată
ca un cuțit de măcelărie
proaspăt șters

3. ÎNTREBĂRI, ÎNTOARCERI, ÎNSEMNĂRI

Provinciala – Adela Greceanu (Și cuvintele sunt o provincie, 2014)

Îmi lipsește cu desăvârșire talentul de a fi femeie.
Sînt o provincială vizavi de dragoste.
Folosesc mai mereu cuvintele altora
când trebuie să vorbesc.
Sînt o provincială vizavi de limbaj.
De obicei prefer să stau în garsoniera mea de 18 mp și
să mă uit pe geam de la etajul opt.
E bine că nu sunt nevoită să spun ce văd și
ce gândesc.
Dacă m-ar privi cineva din spate,
ar vedea o spinare de femeie sau de fetiță,
pe care atârnă o coamă de păr brun.
Pe străduța care desparte blocul de cimitir,
trec dintr-odată patru, cinci, șase oameni pe biciclete.
Viteză. Soare.
Șapte, opt.
În cimitir au înflorit castanii.
Provinciala de mine vede toate astea,
dar nu-i nimeni acolo să o privească din spate,
cum stă acolo, cu spinarea ei de femeie sau de fetiță,
nemișcată.

*versuri din textul melodiei„ Simona Ionescu”, interpretată de formația Aeroport

Foto din Colecția Costică Acsinte

Acest articol nu are comentarii. POȚI FI PRIMUL