De la Ziggy, la TOMBUCTU, UN ROMAN DE PAUL AUSTER

Să tot fie vreo jumătate de an de când Ziggy s-a aciuat în viața mea. Ziggy e un câine, să ne înțelegem. Well, ca să mă încadrez în clișee, viața mea se împarte astfel: înainte și după Ziggy. Iar ca orice omuleț cu animal pe lângă el, nu de puține ori m-am întrebat ce i-o trece prin căpățâna aia simpatică, ce gândește, dacă gândește. În toate lunile astea, s-a întâmplat o dată să dispară. Long story short: l-a mușcat un câine, s-a speriat, a fugit, iar eu am rămas cu ochii în soare. Totul s-a terminat cu bine, și-a dat testul de inteligență cu această ocazie; l-am găsit acasă, în fața ușii. Dar tot a rămas întrebarea “dacă într-o bună zi se satură și pleacă?”.

O fi atât de politicos să-mi lase măcar un bilet? Și, dacă da, ce mi-ar scrie? Dat fiind faptul că e mega agitat, tot timpul cu chef de alergat și plin de energie, textul probabil ar suna ceva de genul “Anca, eu am plecat, nu mai pot. I need more space, cum zice americanu’”. Cu toate scenariile astea în cap, mi-am adus aminte de Paul Auster și Tombuctu, carte pusă pe lista “de citit”.

Tombuctu, de Paul Auster

Tombuctu este povestea domnului Osache, un câine de rasă nedefinită “în parte collie, în parte labrador, în parte spaniel, în parte enigma canină”, a cărui soartă stă să se schimbe odată cu moartea iminentă a stăpânului. Așa începe romanul, cu Willy G. Christmas, stăpânul, care-l pregătește pe Osache pentru zilele ce stau să vină, în care el nu o să-i mai fie alături, că o să plece într-o călătorie lungă, în Tombuctu, precedată de moarte.

Nota umană a gândurilor, naivitatea bună și sinceritatea nevinovată a rândurilor este și mai mult subliniată de personajul canin. Fără să vrei, îți imaginezi în nenumărate momente ochii îngrijorați de câine sau blana numai bună de smotocit. Și, în felul ăsta, cartea te apropie de personaj, îi porți de grijă, începi să te întrebi ce e mai bine de făcut, sau chiar să-i recomanzi domnului Osache așa, de la distanța de cititor, ce să facă. Te gândești chiar să-i oferi un loc de dormit, să nu mai stea în cutie, pe stradă, al nimănui.

Prima parte a romanului ni-i prezintă pe Osache și Willy - trecutul lor împreună. Cum s-au cunoscut de nevoie, pentru că viața pe străzi nu e ușoară, iar un extra suport cu colți nu strică pentru un om ca Willy, care trăiește în libertatea trotuarelor. Așa, de nevoie, cei doi și-au început prietenia, au cunoscut iernile aspre din Brooklyn, dar și verile spectaculoase, în care în niciun loc nu e mai bine decât afară. Și cum să nu se potrivească cei doi când unul vorbește întruna despre orice, iar celălalt ascultă și câteodată chiar înțelege!

Trecem în cea de-a doua bucată a romanului, unde-l găsim pe domnul Osache pe cont propriu, în căutarea unui nou stăpân. Ajunge pentru scurt timp în grija lui Hary, un băiat care și-l dorește în preajmă, nu în farfurie, cum îi explicase cândva Willy că fac chinezii cu câinii de pe stradă. Iar mai târziu se trezește în grija unei familii, cu Dick la cârma ei, un om pentru care animalele nu au prea multe atribute dincolo de statutul lor de decor viu. O să vedeți, nici în relația cu membrii familiei Dick nu excelează.

Și-atunci, ce faci când ești un câine care vrea o relație de prietenie pe bune? Te gândești la Willy și te întrebi dacă n-ar fi timpul să o iei spre Tombuctu.

Camioanele și automobilele ar fi putut să-l ducă departe de acest loc, dar tot atât de bine puteau să-i zdrobească oasele și să-i curme odată pentru totdeauna respirația. Era cât se poate de clar dacă priveai în perspectivă. Nu trebuia să aștepte să vină timpul; timpul lui era chiar acum. Singurul lucru pe care-l avea de făcut era să pășească pe șosea și va fi în Tombuctu.

E o carte frumoasă, după cheful fiecăruia de a intra sau nu în înțelesurile cuvintelor. Bucuria acestei lecturi chiar ține de dispoziția cititorului de a vedea metaforele sau nu. Plus că, dacă ai citit Trilogia New York-ului sau Un om în întuneric, ai înțeles cam care-i faza cu Paul Auster.  După acestea, Tombuctu intră numai bine, chiar ușor diferit.

So, dragă Ziggy, să nu cumva să-ți treacă prin gând să pleci, ai înțeles?

Mai multe despre autor și scriitura sa, aflăm chiar de la acesta

Paul Auster: How I Became a Writer

Iar cartea o poți procura și tu de aici.

De același autor: Trilogia New York-ului.

Acest articol nu are comentarii. POȚI FI PRIMUL