Bob cu bob se face Dylan! Tocmai a lansat o colecție și-un volum

Aveam vreo 10 ani când verișoara mea, cu 9 ani mai mare decât mine, m-a dus la un concert de vară al grupului Pasărea Colibri. Habar n-aveam de existența genurilor muzicale ori că muzica, în general, s-ar putea ierarhiza. Nu știam ce e aia muzică bună sau muzică rea. Când a apărut pe scenă Pittiș, m-am uitat cam încruntată la - ceea ce știam deja - tocilara de vară-mea (Trebuia să mă gândesc că nu e un concert obișnuit!). Mie-mi plăcea să dansez și rezonam cu orice te putea îndemna către asta or, ceea ce cântau oamenii ăia la trei chitări, era muzică, dar nu se prea putea dansa și începusem să regret prezența mea acolo. Niște “neni” care cântă muzică pentru alți “neni”și alți tocilari.  Aflu - e muzică folk, muzică americană, “made in USA”. Ok, ce-o mai fi și asta! Apoi, se întâmplă ceva: recită Pittiș. Recită atât de puternic și atât de haios încât îmi câștigă atenția - aaa, deci e muzică și poezie? Sau poezie pe muzică? (Nu-i rău.) M-a făcut chiar să râd. Am plecat spre case chiuind la unison “Dar hai să ne avem ca frați / Toți suntem puțin luați!” - asta sigur că înțelegea căpșorul meu de-atunci și era extrem de amuzat. Tocilara de vară-mea plusează și trântește din senin varianta în engleză pentru aceleași două versuri: But I would not feel so all alone / Everybody must get stoned.

Mă impresionează și mai tare! Preiau și eu varianta asta, care mi se părea de-a dreptul hilară cu gândul la traducerea “toți trebuie să împietrim!” - desigur, departe de sensul poetului -. Ajungem acasă și le spunem adulților despre concert și experiența în sine, și, cu o convingere fără de cusur, o laud pe vară-mea și le spun că a compus două versuri în engleză în locul celor cântate de nenea cu păr alb și lung (care mai cântase și “Nu contează cât de lung am părul | Important e cât și cum gândesc”). Le cânt adulților cu mare patos ambele variante și adjudec faptul că versurile rudei mele sunt bune, dar nu sunt chiar traducerea (și eu mă jucam cu engleza deja de vreo 5 ani și aveam capacitatea de a traduce mot-a-mot). Mirajul și admirația pentru poetesa-mi de ocazie se strică pe deplin când unchiul meu îmi explică faptul că versurile în engleză sunt de fapt cele originale și că aparțin unui american pe nume Bob Dylan. Concluzia mea? “Atunci, Pittiș nu știe prea bine să traducă din engleză!” :)

Așa am făcut cunoștință cu actualul Nobel-ist. Direct printr-o dezbatere pe text. L-am cunoscut mai întâi prin cuvinte și abia mai târziu prin muzică. Verișoara mea avea caiete dictando pline de versuri “scoase” de pe muzică. Era plăcerea ei și o apucătură clasică pentru tocilari. De altfel, cum nu era internet, așa făcea mai tot fanul serios. Îi citeam versurile ca pe poezii, le învățam și apoi ascultam caseta, să vedem care dintre noi știe mai multe versuri. 

La decenii distanță versurile și cântecele lui încă sunt descoperite, învățate și asimilate. Doar la noi în familie sunt, iată, 3 generații lovite de gândirea și expresivitatea lui Dylan, și am o senzație că inclusiv o a patra generație va cunoaște destul de bine creațiile lui Bob. Un bob de muzică, un bob de poezie, un bob de proză, un bob de pictură, un bob de politică, împreună fac un Dylan. Acest Dylan.

Pe 13 octombrie a.c., Bob Dylan câștigă Premiul Nobel pentru Literatură pentru "crearea unor noi expresii poetice în marea tradiție a muzicii americane". Utopistul în cauză se exprimă poetic și cu privire la această distincție: prin tăcere (până acum 3 zile). Da, da - discuții, controverse, susțineri, apologii sau critici au împânzit internetul și primele pagini ale cotidianelor mondiale- dar el are altă treabă: el este și e de ajuns. Bănuiesc că nu se așteaptă nimeni să mai scriu eu aici și acum câteva fraze despre Bob Dylan - începuturi sau prezenturi -. Sunt tone de hârtie tipărite și milioane de terabytes pe această temă. Însă, pentru o idee infailibilă despre cine și cum este, ne-a scris tot el nouă în volumul auto-biografic “Cronica vieții mele” (Humanitas, 2015).

În schimb, echipa de marketing nu stă degeaba și, la doar 4 zile de la marele anunț, face un pinned post pe pagina oficială a artistului cu următorul text: 

Bob Dylan: The 1966 Live Recordings–a highly-collectible 36CD box set containing every known recording from the artist’s groundbreaking 1966 concert tours of the US, UK, Europe and Australia–will be released on Friday, November 11 … 

De fapt aici voiam să ajung și să vă atenționez asupra acestui pachet de 36 de CD-uri (repet, 36 de CD-uri!) ce va fi disponibil în doar câteva zile. Poate mai tăiați din bugetul de Black Friday și vă luați o cutie de folk, blues, rock, minte, inimă, suflet, cuvinte, răzvrătire, durere, iubire, droguri, stadioane, turnee și voce live. Din categoria: “A se consuma la nevoie”. 

Pentru cei dintre voi care au cont pe amazon, setul se află în pre-sale. Costă puțin peste 100 $. 

Și mai am o veste bună! În special pentru tocilara de vară-mea și pentru cei care și-au pierdut caietele cu versurile lui Dylan, aceeași echipă de marketing a pus de IERI pe piață volumul de poezii:  “The Lyrics: 1961-2012 by Bob Dylan (note to self: un cadou de Crăciun elucidat). Valabil și el tot pe Amazon și, bănuiesc eu, foarte probabil și curând tradus și adaptat de Mircea Cărtărescu pentru o editură autohtonă. 

Simt nevoia să mulțumesc Academiei Suedeze pentru că distincția lor a condus la astfel de decizii de marketing de care, poate, am fi avut parte abia după moartea artistului. Chiar dacă acum avem de-a face cu produse / mărci culturale de-ale sale de tip “colecție”, de tip “întreaga carieră”,  de tip “aniversar”, eu am convingerea că Bob Dylan nu și-a terminat treaba. Nu prea are chef să trăiască din sau doar pentru ce-a făcut până acum. Ba chiar cred că e într-atât de ocupat încât ne mai coace ori vreun volum, ori vreun album, ori vreo expoziție și ...să sperăm că ajunge la Stockholm.

Mi-l și imaginez confirmând această teorie a mea despre câte mai are de făcut și de spus,  folosind aceleași cuvinte cu care a răspuns (într-un final) invitației suedezilor de a participa la ceremonia de decernare a Nobel-urilor: 

Absolut…în cazul în care este posibil. 

Photo credits: spincds.com , startribune.com, bobdylan.com.

Acest articol nu are comentarii. POȚI FI PRIMUL