3 filme esențiale pentru Radu Mihăileanu

Radu Mihăileanu și-a prezentat noul film, Povestea iubirii, la TIFF, prima  proiecție având loc într-o Piață a Unirii ticsită de lume. Premiera filmului n-a avut loc întâmplător la Cluj. O parte dintre filmări au avut loc în jurul Clujului, iar distribuția cuprinde și actori români, pe lângă starurile internaționale Derek Jakobi, Gemma Arterton, Elliot Gould sau tânăra Sophie Nélisse pe care o știți, probabil, din The Book Thief.

Radu Mihăileanu este unul dintre povestitorii epici ai cinemaului. Dacă ne uităm în urmă la filmele sale care împacă și gustul publicului și exigența criticilor, filme precum Train de vie (1998), Va vis et deviens (2005) sau Concertul (2009), se observă că leit-motivul peliculelor sale e călătoria. În sensul ei de poveste amplă, epică. Călătoria în timp și prin locuri. Prin diferite culturi. Dar și călătoria interioară, cea care te inițiază în marile teme ale lumii. Și Povestea iubirii e o călătorie cinematografică. A spus-o chiar Derek Jakobi, veteranul actor britanic, în fața spectatorilor de la Cluj.  În Povestea iubirii - adaptare după un roman multipremiat din 2005 al lui Nicole Krauss - călătoria este una în timpul și spațiul iubirii, din Polonia celui de-al Doilea Război Mondial până în New York-ul contemporan. O călătorie în care umorul apare, ca în multe din filmele lui Radu Mihăileanu, în situațiile cele mai dramatice. Fiindcă- așa cum spune chiar unul dintre personajele din Povestea iubirii - râsul nu înseamnă să ocolești sau să minimalizezi drama, ci e un fel de a te confrunta cu ea și de a o înțelege în profunzime.

Povestea iubirii e un film de public, așa cum bine face Radu Mihăileanu, și intră în cinematografe din 9 iunie. 

Nu întâmplător l-am rugat pe Radu Mihăileanu să ne recomande câteva dintre filmele esențiale pentru el. De cele mai multe ori filmele esențiale pentru un regizor oferă indicii relevante despre tipul de cinema de la care se revendică respectivul regizor. Iată filmele și autorii importanți pentru Radu Mihăileanu:

„Știu că mi-ați cerut trei filme preferate, dar vor fi patru.

Citizen Kane (regia Orson Welles, 1941)

Încep cu Citizen Kane al lui Orson Welles, Orson Welles fiind pentru mine Shakespeare-ul cinemaului. E o operă incredibilă pe care Welles a scris-o și a regizat-o la 23 de ani.

Dictatorul (Charlie Chaplin, 1940)

Al doilea film ar fi Dictatorul, filmul lui Chaplin, un film extraordinar. E o odă adusă democrației în fața acestei absurdități a fascismului, a dictaturii.

Andrei Rubliov (regia Andrei Tarkovski, 1966)

Apoi aș alege Andrei Rubliov. Tarkovski este pentru mine, mai ales prin acest film, unul dintre cei mai mari pictori din cinematografie. Tarkovski e, în acest film, și unul dintre cei mai mari creatori de metafizici, de spiritualitate.

În plus:

Brazil (regia Terry Gilliam, 1985)

Un alt film care m-a șocat, în sensul bun al cuvântului, este Brazil al lui Terry Gilliam. Eu tocmai scăpasem din România lui Ceaușescu și mă întrebam cum putea Gilliam să știe ce înduram noi în dictatură. Nu pot să închei fără a menționa și a cincea alegere, un geniu. Este vorba despre Tex Avery și toate scurtmetrajele, toate animațiile sale.” N.R. (Tex Avery -regizor și animator american care a contribuit la dezvoltarea unor personaje precum Bugs Bunny, Daffy Duck, Droopy sau Porky Pig).