1. In Bruges
2. Genova
3. Lisbon Story
Sunt orașe de care te îndrăgostești înainte să le vezi cu ochii tăi, să le calci cu propriul pas. Mie mi se întâmplă frecvent lucrul ăsta, uitându-mă la filme. Apoi, ajung în acele orașe. Unele lucruri se confirmă, altele nu, dar fascinația pentru acele orașe rămâne.
1. Lisbon Story, Wim Wenders, 1994
FILM
Știu exact momentul în care m-am îndrăgostit de Lisabona. A fost atunci când am văzut Lisbon Story, al lui Wim Wenders, neamțul care a câștigat Palme d’Or pentru Paris, Texas în 1984. În Lisbon Story, premisa e simplă: un inginer de sunet e invitat în Lisabona de amicul său regizor, pentru a-l ajuta la filmarea unui documentar despre acest oraș. Ajuns acolo, inginerul nostru descoperă că regizorul a dispărut și începe să exploreze Lisabona cu instrumentele sale de înregistrat sunet, nerenunțând la căutarea prietenului său. E o explorare sonoră a Lisabonei, de o frumusețe care-ți taie respirația. De la zgomotele de zi cu zi ale orașului, până la muzica specifică locului, celebrul fado portughez, Wim Wenders are strălucita idee de a-ți arăta un oraș prin sunetele sale intime.
REALITATE
Lisabona e pentru mine confirmarea tuturor așteptărilor pe care ți le induce filmul. De la stațiile de metrou inscripționate cu versurile lui Fernando Pessoa, până la tumultul cartierului Bairo Alto – centrul lor vechi, care nu doarme niciodată. De la taxiurile ieftine (OK, nu atât de ieftine ca în Bucuresti), până la mâncarea de la terasele de peste râul Tejo și cârciumile mici din centru, unde trebuie să-ți faci rezervare cu două zile înainte pentru seara de fado, am simțit pentru Lisabona aceeași tandrețe care răzbate din Lisbon Story, filmul lui Wim Wenders.
2. In Bruges, Martin McDonagh, 2008
FILM
In Bruges este genul acela de comedie neagră cu gangsteri care, pentru că e foarte bine scrisă, surprinde pe toată lumea și sfârșește prin a câștiga nesperat de multe premii (Globul de Aur pentru Colin Farrell, printre altele) și, în cele din urmă, devine chiar film cult. Doi gangsteri irlandezi ajung într-un mic orășel belgian, Bruges... Suna ca începutul unui banc.
REALITATE
Când am ajuns eu în Bruges, trecuseră câteva luni de la premiera filmului. La punctul de informare turistică de lângă gara din Bruges, trona un poster imens al filmului. Reperele turistice din film mi-au fost de mare ajutor: Groeningemuseum și colecția sa de pictura flamandă, Biserica Sfântului Sange, plimbările cu barca pe canalele orașului... Au fost... ca-n film. Bonus: berea. Am descoperit și lucruri care nu erau în film: lăutari români cântând la acordeon în centru și prețuri cam mari la mâncare.
3. Genova, Michael Winterbottom, 2008
FILM
În urma unei drame în familie, un profesor de literatură (Colin Firth) se mută în Genova, împreună cu fiica sa. E o poveste despre renaștere, despre redefinirea unor relații de familie, e vorba și despre adaptarea la un nou oraș, unul mult mai temperamental decât cel din care provine profesorul britanic. E și o poveste de dragoste acolo. E unul dintre filmele în care Michael Winterbottom, care a regizat și povești foarte dure, precum The Killer Inside Me, ne arată latura lui sensibilă.
REALITATE
Am ajuns în Genova în căutarea stradelelor înguste și colorate din ghetou - zona istorică din centru. Realitatea din vechiul oraș republică, ce coboară în terase spre mare, a fost ceva mai puțin colorată decât în filmul lui Winterbottom. Stradelele erau pline de moloz și miasme, dar au fost și zone splendide, pe care le-am descoperit rătăcindu-mă. Iar, dacă urci suficient colinele din centru, vei descoperi o serie de piațete șarmante, în care se mănâncă ieftin și bine.
De vrei să-ți faci și tu vocea auzită, te invităm să te Conectezi cu Facebook